Alternativa de centru-dreapta. Vara electorala a Romaniei este fierbinte si la propriu, si la figurat. Apropierea momentului alegerilor generale face ca gruparile si regruparile fortelor politice interesate sa se produca intr-un ritm accelerat. Politicienii fac nenumarate calcule, se reunesc pe fata...

Alternativa de centru-dreapta

Vara electorala a Romaniei este fierbinte si la propriu, si la figurat. Apropierea momentului alegerilor generale face ca gruparile si regruparile fortelor politice interesate sa se produca intr-un ritm accelerat. Politicienii fac nenumarate calcule, se reunesc pe fata sau discret, dau declaratii incendiare, negate - uneori - dupa aceea. Toata agitatia este provocata de ascensiunea, aparent, de nestavilit a stangii, mai ales a partidului care a guvernat Romania pana in 1996, Pdsr-ul. Orice observator, cat de cat interesat, poate sesiza ca "miscarile" din arcul politic sunt generate tocmai de aceasta ascensiune care pare de neoprit. Pdsr-ul este perceput in mediile politice interne si externe drept un adept al imobilismului. Pentru unii analisti occidentali, reintoarcerea la putere a partidului d-lui Ion Iliescu reprezinta chiar mai mult. Ea ar putea fi o negare a pasilor facuti de Romania spre integrarea in structurile europene si euro-atlantice.

Agitatia din zona dreptei are ca obiectiv gasirea celei mai bune formule pentru stoparea Pdsr sau, macar, pentru limitarea viitoarei sale dominatii, astfel ca procesul de integrare, declansat dupa 1996, sa ramana ireversibil. Pentru acest obiectiv, unii politicieni ai dreptei sunt gata la orice compromis. Actiunile lor au, desigur, si motivatii personale. Gustul puterii este greu de uitat. Incercarea de contrabalansare a Pdsr-ului prin indiferent ce alianta este insa riscanta. In Romania s-a format, totusi, un electorat de dreapta stabil, care este acum contrariat de ev