Si pasarile pot iubi. E trecut de miezul noptii, dar ochii continua cu incapatanare sa imi ramana deschisi. Ganduri incalcite si pline de o tristete muta zboara inapoi in timp, pe aripi fragile de randunica, catre toamna ce a trecut. Se spune ca acest anotimp este unul bogat, acum apar roadele muncii...
Si pasarile pot iubi
E trecut de miezul noptii, dar ochii continua cu incapatanare sa imi ramana deschisi. Ganduri incalcite si pline de o tristete muta zboara inapoi in timp, pe aripi fragile de randunica, catre toamna ce a trecut. Se spune ca acest anotimp este unul bogat, acum apar roadele muncii de peste an, iar farmecul naturii este incontestabil. Si pentru mine a fost un anotimp bogat... dar sufleteste.
Parca si acum ma vad in casa bunicilor. E ora la care stau langa pervazul ferestrei din bucatarie, ma inarmez cu rabdare si cateva bucatele de paine si astept. Porumbeii au devenit foarte punctuali, nu se mai lasa mult asteptati. Daca se intampla sa nu fiu acolo, bat cu ciocul in geam. Cand deschid fereastra, fug imediat, dar revin in cateva momente, dupa ce s-au convins ca tot eu sunt.
Intr-o zi, printre porumbeii cenusii s-a amestecat si o randunica. Sfioasa, a inceput sa ciuguleasca firimiturile de paine, insa celelalte pasari au alungat-o. A revenit mai tarziu, dupa ce porumbeii au plecat. Nu ma asteptam sa o mai vad vreodata, dar in clipa aceea o bucurie imensa mi-a cuprins sufletul. Simteam ceva inexplicabil. De mult timp hraneam porumbeii si imi placea sa-i am langa mine, dar acum parca se schimbase ceva. Incepand din acea zi, randunica venea regulat, cam la vreo zece minute dupa ce se saturau porumbeii. Pe acestia ii hraneam in graba de acuma, nu mai aveam rabdare, devenisem chiar rautacios cu ei. Atunci cand aparea randunica insa, fericirea isi deschidea larg aripile deasupra mea. Exista in viata unui om bucurii simple, c
