Aparitia manualelor alternative a tinut capul de afis al disputelor provocate de noile reglementari instituite de MEN.

Impunerea manualelor alternative vine dupa un sir de schimbari efectuate de minister intr-un interval relativ scurt (structurarea anului de invatamint in semestre etc.), elevii neavind timp sa se obisnuiasca cu noile modificari, fapt reflectat nu doar in rezultatele per ansamblu inregistrate pe parcursul anului, ci si in declaratii ale profesorilor si elevilor.

Dincolo insa de toate disputele si polemicile generate de aparitia manualelor alternative, exista si reactii pozitive. Discutindu-se cu elevi si profesori care au lucrat cu astfel de manuale (in special cu cele de clasa a IX-a) s-a constatat ca nu exista o parere unitara asupra formulei de studiu alternativ si asupra noii programe propuse. Renuntarea la perspectiva istorica de studiere a literaturii in favoarea unei viziuni tematice asupra literaturii a provocat nemultumiri in rindul profesorilor, unii dintre ei renuntind sa tina ore la clasa a IX-a din lipsa unei metode de predare.

De altfel, din sondajele efectuate printre elevi s-a constatat faptul ca unii profesori au avut ei insisi probleme de receptare, nefiind capabili sa raspunda intrebarilor puse de elevi in momentul predarii sau al verificarii lectiilor.

Anul de invatamint 1999-2000 a fost unul de tranzitie de la o metoda de studiu la alta si chiar daca au fost si probleme in acceptarea manualelor alternative si in receptarea materiei propuse spre studiu, s-au obtinut si rezultate satisfacatoare pentru MEN, initiatorul acestor schimbari. Trecerea de la metoda clasica de studiu la una aproape „nonconformista“ a facut sa se selecteze valorile. Elevii interesati de scoala au stiut sa aprecieze meritele manualelor alternative si sa treaca peste scaparile inregistrate. Un merit deosebit l-au avut si acei