Ionel Ciupureanu
Falci
Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1999, 66 p., f.p.
Originar din Craiova, colaborator la revista Ramuri, Ionel Ciupureanu publica la Editura Scrisul Romanesc volumul Falci. Titlul reda foarte bine atit atmosfera – ce se vrea terifianta – a cartii (eul liric e haituit de imagini apocaliptice precum personajele din filmul omonim al lui Spielberg de rechini), cit si tendinta poetului de a utiliza cuvinte „socante“ fara acoperire lirica.
Astfel, poemele se afla inca la o virsta spre care „privim inapoi“, cea a modernitatii, a poeziei iscate „din bube, mucegaiuri si noroi“. Ca versurile lui Ionel Ciupureanu se afla in descendenta baudelairiana se vede din unele titluri (de exemplu, ultimul poem din volum, Epavele), din versuri (unele reusite: „din aripi batind pentru ca n-am de ales“) si din tenacitatea autorului in a-si construi o imagine de poète maudit. Pentru aceasta nu ocoleste nici demonizarea („intrasem in oameni“), nici megalomania („caci timpul va lua locul gloriei mele“), nici chiar elanurile mistice. Poetul se vede pe sine ca Iov: „in singuratatea mea printre viermi/ cerseam pe celalalt versant/putrezind“ si are revelatia „luminii“: „vine lumina/singele din lumina“.
Retorica religioasa e utilizata „serios“ sau in stereotipiile ei, doar ca transcendenta goala si stingacia stilistica formeaza un amestec nu dintre cele mai fericite, esuind in formulari scolaresti ca: „Tu care le-amesteci si le prigonesti/intoarce-te cu intreaga ta durere/faca-se voia celui care respira“. Incercarea de a concilia suavul si grotescul, carnalul si divinul e evidenta in poeme ca (titlurile spun totul): duhul si duhoarea, intr-un jeg, intr-un duh. Ultimul constituie apogeul acestei retorici a scabrosului, alaturare de termeni fara nici o miza, betie de cuvinte care, de asta data, contine si greata care va sa-i u
