Hélène LENZ
La stéréotypie de l’épopée roumaine
Editions Dacia, Collection „Alternative“, 2000, 270 p., f.p.
Inca o carte despre Romania, inca un francez care scrie despre spatiul mioritic! Ma gindesc si la recenta carte a lui Dominique Fernandez sau la mai vechile carti ale lui de Marsillac, evocat nu demult chiar aici, in Observator. Sintem obligati prin urmare sa raportam acest documentat studiu, La stéréotypie de l’épopée roumaine, la lucrarile amintite mai sus. Rapsodia romana, a lui Dominique Fernandez, este un reportaj sui-generis despre Romania tranzitiei, autorul fiind interesat de aspectele bizare sau chiar grotesti ale cotidianului. Intr-un stil similar, Ulysse de Marsillac prezinta Bucurestiul de la 1860 si el ingrosind aspectele ridicole ale societatii bucurestene de atunci.
Cartea lui Hélène Lenz se doreste a fi un studiu obiectiv, insa, in realitate, este puternic influentata de idei de-a gata romanesti (sau… stereotipuri). Un exemplu in acest sens: „Dacia, singura insula de latinitate printre popoarele slave“; romanii si-au creat „o literatura populara si un folclor care ii distinge foarte mult de vecinii lor si de stapinii lor de la un anumit moment dat“. La stéréotypie de l’épopée roumaine cuprinde patru sectiuni, trei de analiza a fenomenului folcloric romanesc, in perspectiva diacronica, si una de traduceri. Aceasta ultima parte este deosebit de interesanta pentru a vedea cum suna in franceza, in traducerea lui Hélène Lenz, baladele romanesti. Nu uit sa adaug faptul ca in acest studiu exemplele pe care lucreaza Lenz sint tot traduceri proprii din poezii populare romanesti: un exemplu interesant este cel de la pagina 83. Repetitia este definita prin particularitatile sale, apoi sint oferite mostre din folclor:
„Sa vezi Voica Balaca Voyez Voica Balaca
Ce femeie sarmana Quelle malheureuse femm
