Luni 10 iulie, la Sala Palatului, s-a desfasurat unul dintre cele mai importante evenimente muzicale ale acestui an: concertul Al Di Meola World Simfonia 2000, care a incheiat Festivalul International de chitara clasica Bucuresti, editia a II-a, desfasurat la Sala de concerte a Palatului Cotroceni. Aurel Mitran, principalul organizator, a precizat in repetate rinduri ca Al Di Meola si formatia sa au fost invitati in cadrul Festivalului de chitara clasica, stiut fiind ca Al Di Meola nu cinta jazz. Nici celebrul chitarist nu pretinde, de altfel, ca muzica lui ar fi jazz. A spus-o si la intilnirea cu presa de la Aeroportul Otopeni.
Asadar, publicul a fost avertizat de la bun inceput, de aceea atit amatorii, cit si specialistii de jazz au si nu au motive sa fie dezamagiti de acest concert.
Al Di Meola a venit la Bucuresti cu o carte de vizita impresionanta: milioane de discuri vindute, numeroase premii, 15 dintre acestea fiind acordate de revista Guitar Player Magazine, intre anii 1974-1997, nici unul insa din partea vreunei reviste de jazz. Mai mult decit atit, in lista extraselor elogioase la adresa lui Al Di Meola nu figureaza nici unul aparut in publicatiile de jazz, desi artistul a fost comentat si aici.
Cred ca in cazul lui Al Di Meola orice etichetare este discutabila; la fel si afirmatia categorica: Al Di Meola cinta/nu cinta jazz. Stilul, componenta instrumentala, precum si repertoriul lui Al Di Meola apartin mai degraba muzicii universale, world-music, de unde, probabil, si numele formatiei, World Simfonia, adoptat inca din 1991.
Al Di Meola si World Simfonia 2000 practica o muzica universala, dominata de elemente latino-americane, creata si interpretata cu mijloace specifice muzicii clasice, dar si cu elemente de jazz. Programul de la Bucuresti, ca si cel al intregului turneu mondial (pina acum au cintat in Cipru, Israel
