Cine încearcă astăzi, în plină modă "mentalistă", să schiţeze un portret al omului obişnuit din secolele trecute, nu poate lăsa de o parte însemnările pe cărţi, precum acelea adunate de Ilie Corfus. Aceste note care împînzesc filele tipăriturilor vechi, dincolo de savoarea lor, se impun - după cum a demonstrat Eugen Negrici - prin valoarea testimonială, documentară, ca mostre ale mentalităţii omului medieval.

Fiindcă Răul pare a fi personajul principal în majoritatea acestor adnotări, de ipostazele lui ne vom ocupa în cele ce urmează.

"Teroarea" creşterii preţurilor

Un subiect de veşnică preocupare, spaimă şi amărăciune îl reprezenta - atunci ca şi astăzi - fluctuaţia preţurilor. Oamenii supravegheau cu ochi atent "mersul pieţei" şi consemnau în amănunt, cu gravitate şi năduf, fiecare semn de inflaţie - fenomen ce reuşea să estompeze cu totul orice alt eveniment, fie el decisiv pentru soarta ţării:

"1879, 9-vrie 10, astăzi este pîinea scumpă: 54 de par(ale), jimbla şi 44 de par(ale) pîinea. Şi am însemnatu ca să să ştie."; "La anul 1817 au agiunsu coreţul de păpuşoi 30 lei."; "în zilele domnii Barbului Ştirbei voivod, domnul Ţării Româneşti, leatu 1851, au fostu oca de rachiu lei 3 şi oca de vin un leu atunci."; "Anii 817 au fost grîu 13 zloţi ferdela şi cucuruzu fredela cu 12 zloţi, şi împăratul Franţişcu au venit tot în anul 817, a(u)gust 15 zile."

Satisfacţia şi mîndria cîştigului, oricît de neînsemnat, îl determină pe un adnotator să consemneze următoarele, ca unic eveniment al anului 1764: "Să (să) ştie de cînd am strîns o agiutoriţe mazilească, patru dăjdii, şi am cîştigat 15 lei, eu Lupu Batcu, la velet 7272, ghenar 1."

Ne aflam într-o lume a ierarhiilor pe dos, în care prioritate absolută aveau, pentru omul de rînd, evenimentele mărunte, meschin de mărunte, ale existenţei de zi cu zi,