Despre PEN Clubul Român nu se ştie aproape nimic. Şi aceasta nu pentru că nu ar merita să se ştie, ci pentru că aşa suntem noi, românii: risipitori, amnezici, obişnuiţi să lăsăm totul la voia întâmplării. La această vocaţie naţională a nepăsării se adaugă faptul că presa nu-şi face datoria de a ne informa în legătură cu ceea ce este cu adevărat important în România. în loc să aflăm ce mai fac scriitorii, aflăm ce mai fac boschetarii şi aurolacii. în loc să ni se spună ce cred despre viaţa noastră Ana Blandiana sau Gabriel Liiceanu, trebuie să ascultăm toată ziua opiniile lui Ion Cristoiu sau Marius Tucă.
PEN Clubul Român se numeşte în mod oficial Centrul PEN Român (PEN Romanian Center) şi are în prezent 71 de membri. Este o organizaţie importantă şi prestigioasă, care îi integrează pe scriitorii români în ceea ce s-ar putea numi viaţa literară a lumii. Este, în acelaşi timp, o organizaţie marcată de precaritatea condiţiilor materiale de care au parte toate instituţiile culturale din România. Centrul PEN Internaţional a stabilit pentru fiecare scriitor român membru PEN o cotizaţie de 10 dolari pe an. în realitate, fiecare scriitor român plăteşte mult mai puţin, şi anume câte 50 000 de lei pe an. în aceste condiţii, conducerea Centrului PEN Român trebuie permanent să se străduiască să găsească surse suplimentare de finanţare. Problema se redeschide ori de câte ori Centrul PEN Român organizează o întâlnire internaţională sau participă la o asemenea întâlnire, organizată de alt centru, peste hotare.
Alegerea noii conduceri a PEN Clubului Român s-a efectuat anul acesta prin corespondenţă, respectându-se cu stricteţe regulile jocului democratic. în ziua de 13 martie 2000, în cadrul unei întâlniri la care au participat 25 de membri PEN bucureşteni, s-au deschis plicurile cu voturi - trimise de 42 de membri. Ana Blandiana a fost reconfirmată ca preşedintă
