Alternativa la PDSR si Ion Iliescu e in miinile lui Mugur Isarescu Daca voi nu ma vreti, atunci nici eu nu ma vreau. Emil Constantinescu s-a suparat rau de tot. Aproape definitiv. Nu mai candideaza la presedintie, nu mai vrea nici o alta demnitate publica. S-a saturat de Romania. E dreptul sau, ca si al oricarui alt cetatean roman. Diferenta tine de responsabilitate. Suparat si scirbit de ceea ce i se intimpla de vreo doi ani incoace, Emil Constantinescu a ignorat, se pare, un lucru esential. In politica, daca te consideri invins nu e recomandat sa dai vina pe altii. Nimeni nu l-a obligat pe Emil Constantinescu sa devina presedinte. Iar daca a ajuns, el e primul responsabil daca se intimpla sa esueze. Ramine insa meritul sau de a se fi retras din competitia politica inainte ca un asemenea gest sa fi devenit inutil. Emil Constantinescu lasa un loc liber intr-un moment in care acesta mai poate fi ocupat cu succes de altcineva. Cel mai probabil acest altcineva va fi Mugur Isarescu. Sansele lui de a cistiga alegerile prezidentiale din toamna sint foarte mari. Cu o singura conditie. Ca in spatele lui sa existe o structura politica solida si credibila. Prezenta lui Isarescu la Cotroceni are nevoie de o justificare in plus in ochii electoratului. In acest moment, el este apreciat exclusiv pentru competenta sa in domeniul economic. Daca nu convinge ca o asemenea competenta poate fi exploatata cu folos si din postura de presedinte, atunci degeaba ar mai candida. O garantie in acest sens nu poate veni decit din partea unei forte politice. E o problema care ramine de rezolvat. Din nou, liberalii au cel mai greu cuvint de spus. Prin iesirea din cursa a lui Emil Constantinescu, PNL trebuie sa-si reevalueze politica de aliante. O alianta cu ApR in conditiile in care Melescanu nu renunta si el la candidatura pentru presedintie devine inutila. In negocierile cu ApR, liberalii au acu