Isarescu nu le-a vindut iluzii iesenilor si nici nu s-a comportat ca un tehnocrat care face miracole. Poate avea sanse de reusita o asemenea strategie in competitia pentru Cotroceni? Intimplarea a facut ca vizita premierului Mugur Isarescu la Iasi sa survina la citeva zile dupa ce presedintele Emil Constantinescu a anuntat ca nu mai candideaza pentru un nou mandat. A fost unul din rarele momente in care primul-ministru a avut prilejul sa-si faca o idee despre ce se mai intimpla in provincie. Tot hazardul a facut ca, in aceste zile, premierul sa fie obligat sa ia o hotarire importanta: sa accepte, asa cum i s-a cerut, inscrierea in cursa prezidentiala, sau sa refuze acest rol, considerind ca exercitarea functiei de premier i se potriveste mai bine. Pentru ca inca nu s-a pronuntat in nici o privinta, Isarescu a fost extrem de solicitat pe parcursul orelor de program oficial, iar fiecare gest sau cuvint de-al sau a provocat nenumarate speculatii. Dar cum il priveste multimea? Este ea dispusa si motivata sa transforme popularitatea din sondaje a premierului in eventuale voturi intr-o posibila cursa prezidentiala? Desi este asociat cu aceasta guvernare de la inceputul anului, iar cresterea nivelului de trai a ramas deocamdata o cifra in statisticile economistilor, iesenii l-au asteptat pe premier ca un posibil salvator si, mai ales, ca pe un justitiar. Cele doua grupuri de presiune publica devenite celebre, sindicatul Tepro si pagubitii FNI, au avut reactii neobisnuite. Sindicatul Tepro, cu perspectiva reangajarilor la orizont, i-a oferit flori premierului, in timp ce pagubitii FNI i-au cerut "sa faca dreptate in tara". Pozitie cu atit mai suprinzatoare cu cit alt membru al guvernului, Traian Remes, era invinovatit in citeva lozinci pentru asocierea CEC-FNI. Este numai o intimplare? Cum se face ca Isarescu, cel mai implicat in aceasta reforma in care abunda masurile durer