Ingerul cu blanita neagra. Se simtea atat de bine sorbind Roua Vietii de pe Frunzele ce il sustineau. Se legna usor, batut de adierea inmiresmata a diminetii. Asteptand cu nerabdare sa-si primeasca hrana, deschidea ochii larg si privea nemiscat din coltul lui catre mana ce ii intindea darul. Fericit,...

Ingerul cu blanita neagra

Se simtea atat de bine sorbind Roua Vietii de pe Frunzele ce il sustineau. Se legna usor, batut de adierea inmiresmata a diminetii. Asteptand cu nerabdare sa-si primeasca hrana, deschidea ochii larg si privea nemiscat din coltul lui catre mana ce ii intindea darul. Fericit, se ridica pe cele patru picioruse si torcea, cu ochii atintiti asupra delicioasei gustari.

Il priveam, inundata de un insistent sentiment de fericire, incercand sa-i dezleg secretul. Sorbea linistit din farfurioara lui lapticul putin incalzit.

As fi vrut sa-l iau in brate si sa-i mangai blanita neagra, acoperindu-l cu mii de laude si vorbe de iubire, dar nu puteam sa-l deranjez. Se hranea, si placerea de a-l admira si eu, la randul meu, dintr-un colt, ma tinea captiva acolo.

Il vedeam invaluit parca intr-o lumina necunoscuta, iar numele lui imi rasuna ca o bucurie in minte... "Tase"... "Tasica"...

Simtind insa ca ceva "nu este in regula", adesea se oprea din sorbitul lapticului cald si isi indrepta ochisorii spre mine. Mieuna apoi incet si isi continua masa. Imi simtise, deci, privirile! Intotdeauna mi le simtea...

Continuand asa, intr-una din zilele naucitoare de vara, cand soarele isi raspandea binefacatoarele raze peste copacii verzi si plini de viata ai casutei noastre din Bolintin, Tase se opri din mancat si, impins parca de o forta necunoscuta, se indrepta pasind usor catre mine. Il priveam naucita, neintelegandu-i miscarile. Cu o smucitura brusca, imi sari in brate, catarandu-mi-se pe piept, pentru a-mi inconjura gatu