Textul de fata, oferit spre publicare revistei noastre de catre Doamna Adela PETRESCU (careia ii multumim si pe aceasta cale), ocupa primele sase pagini ale unui manuscris al lui Radu PETRESCU intitulat… Ochianul intors! Dupa cum se stie, asemeni colegilor sai de grup literar, Radu PETRESCU obisnuia sa-si caligrafieze scrierile pe pagini ca de carte, cu sirurile aliniate si cu pagini de garda si de titlu, ca si cind ar fi fost vorba despre tiparituri. Fascicula din care provine textul Despre univers mai cuprinde inceputul unui alt text, compus din paragrafe numerotate. Acelasi, dar mult extins, ocupa un alt caiet manuscris, intitulat tot Ocheanul intors (de asta-data cu „e“). Speram sa-l putem de asemenea publica in curind. Ambele probeaza ca autorul utilizase titlul pentru acel text, cu totul distinct, transferat abia mult mai tirziu primului volum extras din jurnal (si aparut in 1977).

Una dintre notele numerotate din prima varianta (absenta – insa – din versiunea cealalta, care pare „maximala“) lamureste scrierea paginilor pe care le publicam acum. Iat-o: „La Dipsa, in 1952, am scris Didactica. Tot acolo insa, dupa aceea, am vazut pentru prima data conglomeratul alcatuit de aerul dintre lucruri si universul rezultat din introducerea ochiului care priveste in conglomeratul privit. La Dipsa, in vara lui 1952, am vazut prima data dindaratul ochiului. Notele Despre univers le-am scris atunci si acolo.“

Asadar, e vorba despre insemnari facute la mai putin de 25 de ani, in perioada de profesorat in Ardeal, in vacanta de vara pe care si-a petrecut-o impreuna cu sotia sa la Dipsa, unde preda ea (el avea post la scoala din Petris). Mai mult ca sigur, manuscrisul dateaza din anii urmatori, dar nu mai tirziu de 1956, marcat ca data a transcrierii celeilalte versiuni a Ocheanului intors.

Pasajul respectiv continua cu inca un aliniat: „Initierea mea a