Teatrul Inexistent: Numaratoarea inversa – Regia: Theodora Herghelegiu. Scenografia: Florin Botea Bros. Miscarea scenica: Ioana Popovici. Ilustratia muzicala: Viorel Florean. Interpreteaza: Dana Voicu (Zozo), Gabriel Coveseanu (El, Controlorul), Catrin Badina (Doamna, Mama), Bogdan Talasman (Domnul, Tata).

Numaratori apocaliptice

Apocalipsa gonflabila si Numaratoarea inversa sint cele doua comedii tandru-negre oferite publicului, anul acesta, de Saviana Stanescu. Prima isi asteapta scena, dupa ce a obtinut titlul de „Cea mai buna piesa a anului“ la Gala UNITER din primavara, cealalta a fost subiectul ultimei premiere a stagiunii, la Teatrul Inexistent, in gazduirea Teatrului ACT. Ambele vorbesc despre o lume de final de mileniu, pierduta nu atit in nebunie cit intr-o luxurianta de complexe pe care nimanui nu ii da prin cap sa le defineasca. Daca Arti, din Apocalipsa gonflabila, se pierde orgasmatic in hatisurile Internetului, pierderea in real, mediatic si pe rind a familiei nefiind mai emotionanta decit upgradarea ritmica a computerului, Zozo (de la „zuzu“, banuiesc), fiica celor doi specialisti ai ingropaciunilor, e pierduta frigid si haituit in obligatia de a exista, oficial ori pe apucate, ca obiect sexual in linia imbatabilului traditionalism al cuplului. Daca Arti gaseste totusi o forma „virtuala“ de comunicare („acum va vorbesc pentru ca sinteti in imaginatia mea sau in realitatea mea virtuala“), Zozo e deja un reflex aproape livresc al imaginatiei receptorului. Primul are nevoie de „ceilalti“, fie ei si infernali, vorba lui Sartre (chiar sosind din viitor, precum sexy-ciudata Labila), secunda e modelul non-comunicarii autoprotective prin excelenta. Apocalipsa e o senzatie buclucasa venind dinspre concursurile bingo televizive pentru celelalte personaje din Apocalipsa gonflabila, pentru ca Tatal si Mama din Numaratoarea inversa