O nouă sensibilitate

Daniel Bănulescu, Mihail Gălăţanu, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu şi încă doi-trei autori de vârsta lor (în jur de patruzeci de ani) sunt probabil cei care vor da tonul în poezia românească la începutul secolului douăzeci şi unu. Ei au descoperit o nouă sensibilitate, de fapt, au redescoperit sensibilitatea, după ce poeţii generaţiei '80, cu umorul lor de studenţi la litere, au înmormântat-o în joacă şi înmormântată au lăsat-o.

Redescoperirea sensibilităţii nu înseamnă neapărat adoptarea unei atitudini solemne şi grave, care să-l facă susceptibil pe cititor. O dovadă o constituie chiar poezia lui Daniel Bănulescu, spectaculoasă risipă de fantezie, umor şi inteligenţă artistică. Ca o superproducţie hollywoodiană, această poezie este plină de privelişti panoramice, de figuranţi, de elemente de cascadorie (lingvistică), de efecte speciale, de tot ceea ce s-a inventat - şi a mai inventat şi autorul - în materie de tehnică poetică.

Iată cum arată o carte publicată recent de Daniel Bănulescu: pe coperta ei stă scris "Republica Federală Daniel Bănulescu". (Când recenzează o asemenea carte, un critic literar ar trebui să se prezinte drept "ONU" sau "UNESCO", dar un critic literar nu are dreptul să se joace...) Autorul ne produce surprize în serie. Imediat după ce se recomandă drept "republică federală", ne anunţă că volumul său se intitulează Statul de Nord & Statul de Sud şi că este dedicat "următoarelor cărţi, persoane, locuri, întâmplări şi melodii": Biblia, Ioan Botezătorul, bulevardul Magheru etc. etc. până la Daniel Bănulescu, restul familiei Bănulescu şi Adrian Serafim.

în volum sunt incluse poeme din două cărţi anterioare - Te voi iubi pân'la sfârşitul patului, 1993, şi Balada lui Daniel Bănulescu (culeasă şi prelucrată de el însuşi), 1997 -, dar urmează încă o surpriză: fiecărei treimi a tirajului i