Moise visa că şedea pe puntea unei corăbii cu pînze despuiate şi în acelaşi timp trăgea din toate puterile de odgonul cu care era legată nava pe ţărm. La început, sub comanda lui Moise II, luneca de minune, dar se izbea deodată, împiedecîndu-se de un obstacol de netrecut. Tremura nevăzut ca un cal de cursă aşteptînd semnalul decisiv. în fiecare zi schimba cîteva vorbe - vorbe bune, vorbe rele - cu căpitanul Max care se ducea la pescuit, totdeauna cu un enorm calabalîc în spate. în dimineaţa aceea, căpitanul era neguros. Se opri din drum, puse sarcina pe nisipul umed, şi zise: "Moise, Moise, aveţi şi alte metode mai sigure cum să distrugeţi animalele cele mai importante pentru nutriţia noastră?" Dar Moise nu înţelegea. "De cînd sînteţi voi la putere, sectorul "pescărie" a înregistrat 28 % de pagube. O să vă văd eu cum arătaţi după alegeri." Ce putea să-i răspundă la aceste acuzaţii bietul Moisei. Ca să scape de datoria de a continua dialogul, se hotărî să-şi continuie visul. Marea îngheţată strălucea orbitor pînă la maluri. înaintînd pe valurile ondulate de ger, se simţea în navă şi în apă în acelaşi timp. Explica mulţimii de cască gură: "Asta se cheamă .
La întrebările venite din public şi-a dat seama că nici el nu ştia despre ce este vorba. Se salvă de spectatorii care îl lapidau printr-un procedeu nu totdeauna simplu: se trezi.
întîmplarea şi visul se povestesc ca o dată istorică pentru convertirea lui Moise la mediul acvatic. Venit de două zile din părţile Nilului, deşi îşi avea casa lîngă rîu, călătoria în coşul de nuiele, după naştere, îi strecură o ură de tot ce era apă. Max auzise de el în mai toate porturile de pe coasta africană. Sărăcimea îl considera ca pe adevăratul conducător în care toate dorinţele se împlineau.
Se despărţiră fiecare simţind amărăciunea celuilalt, deşi n-au abuzat de un vocabular războinic. Urcînd din n
