Chiar dacă între timp editorialiştii au întors pe toate feţele şi decizia şi discursul prin care preşedintele Constantinescu a motivat ieşirea sa din competiţia pentru un nou mandat ar mai fi de precizat anumite chestiuni de ansamblu.

Dl Constantinescu şi-a anunţat renunţarea la o nouă candidatură într-un moment în care mai toate sondajele de opinie indicau o creştere a popularităţii sale. Un moment în care era limpede că el ar fi fost un candidat care să tragă după sine CDR-ul în varianta restrînsă. Un moment în care ar fi putut aduce voturi şi PNL-ului, aflat în căutarea unui candidat la preşedinţie redutabil prin negocierile cu APR. Surse de la Cotroceni au decriptat anunţul preşedintelui Constantinescu drept o încercare de a lăsa în ofsaid pe ceilalţi contracandidaţi anunţaţi şi de a face culoar unui candidat cu şanse reale de a duce România înainte pe calea reformei. Numele celui pe care l-ar prefera preşedintele Constantinescu este cel al premierului Isărescu. S-a spus că dl. Constantinescu a încercat o manevră de tip Elţîn, sprijinindu-l pe premierul în funcţie.

Comparaţia nu funcţionează din prea multe puncte de vedere, ca să merite a fi examinată.

S-a mai spus că actualul preşedinte s-a retras deoarece ştia că nu l-ar putea învinge pe dl Iliescu. Să fim serioşi, trăim în România! Candidatura e sfîntă, la noi, chiar şi pentru cei care ştiu că şi-o depun degeaba. Dl Constantinescu s-a retras, a declarat domnia sa, pentru a se putea lupta în continuare cu hoţia, corupţia şi minciuna. Dar se pare şi din pricina faptului că potrivit unui sondaj nedivulgat presei, după cum afirmă surse de la Cotroceni, există alegători care, chiar dacă ştiu că s-a furat în timpul d-lui Iliescu, nu vor să-l voteze pe Constantinescu.

Ieşirea din arenă a actualului preşedinte ar trebui, printre altele, să-i determine pe cei care nu-l votează să-şi re