Mi se pare că nu ar fi lipsită de interes o examinare a raportului semantic şi stilistic dintre cuvintele vampir şi strigoi: relativa suprapunere dintre referenţii fantastici ai celor doi termeni produce o anume incertitudine, reflectată şi în tratarea lor lexicografică (ca sinonime parţiale sau ca entităţi total diferite). În Dicţionarul de sinonime (DSR, 1982) de Luiza şi Mircea Seche, strigoi este "tradus", în sensul său restrîns, prin numeroase denumiri, majoritatea populare - stafie, moroi, pricolici, vîrcolac, şişcoi; într-un sens mai larg, listei i se adaugă şi alţi termeni, care nu fac decît să aproximeze natura fantastică a apariţiei: arătare, duh, fantasmă, năzărire, vedenie etc. Informaţiile etnografice dovedesc însă că echivalările din prima serie de termeni se bazează mai mult pe analogii, între figuri care au, în credinţele populare trăsături şi funcţii destul de diferite(stafia şi vîrcolacul, de pildă). Între atîtea sinonime discutabile ale lui strigoi nu apare însă mult mai apropiatul vampir. Nici în Dicţionarul explicativ (DEX) nu e indicată vreo legătură între cele două cuvinte şi nici nu se observă asemănări prea evidente între definiţiile lor: vampir este (citez de fiecare dată doar sensul propriu şi cel mai specific al termenului) un "personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sîngele celor vii", iar strigoi, -oaie "(în superstiţii) sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopţii într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întîlneşte". Explicaţia din urmă e destul de vagă în privinţa "neajunsurilor"; în plus, are defectul de a pune un accent prea mare pe metamorfozele animalice. Un dicţionar foarte popular în perioada interbelică, cel al lui Lazăr Şăineanu (Dicţionar universal al limbii române, din a cărui ediţie a VIII-a citez aici) făcea totuşi apropierea d