Volumul Întâmplări al lui Alex. Ştefănescu reuneşte texte amuzante, foarte diverse, în aparenţă greu de clasificat, al căror numitor comun rămâne umorul de bună calitate. Elementul anecdotic deschide însă adeseori calea meditaţiei profunde asupra realităţii şi, indirect, asupra procesului misterios prin care viaţa devine literatură, şi viceversa. Totuşi autorul nu ţine cu tot dinadinsul să încurajeze verva speculativă a cititorilor săi, căci într-o notă succintă ne avertizează că, deşi toate întâmplările povestite sunt reale, amănuntul nu are nici o importanţă. Desigur, este şi acesta un mod de a atrage atenţia asupra respectivului amănunt, dar esenţial rămâne hazul copios, instrumentul principal care ţine laolaltă aceste secvenţe disparate desprinse din comedia existenţei.

Totul în această carte ne conduce spre concluzia că, până la urmă, lumea în diversitatea ei, este de un comic imens şi de un mister infinit. Adevărul acesta simplu nu poate să scape privirii unui ochi atent, care ştie să vadă latura amuzantă a fiecărui lucru (oricât de grav) şi să desluşească, dincolo de capriciile hazardului, o anumită logică "jucăuşă". Cu atât mai tulburătoare devine întâlnirea neaşteptată a tragicului într-un asemenea univers ludic (O crimă).

Secvenţe din copilărie (istorioare pescăreşti avându-i ca protagonişti pe autor şi pe fratele său, Florin; uciderea involuntară a unui pui de găină din găoace; turnura iniţiatică a unui joc de-a v-aţi ascunselea), anecdote din culisele vieţii scriitoriceşti (ca, de pildă, episodul antologic cu pisica de mare prinsă de Mircea Dinescu într-o vară, la Neptun), paradoxuri din realitatea comunistă, impresiile de călătorie ale lui Hans, prietenul venit din Germania, mostre de mentalitate ante- şi postdecembristă, scenete ale căror eroine sunt, pe rând, o bătrână chinezoaică, Madam Capot, o ziaristă, o tânără cu ambiţii litera