Fostul CAP din Beresti-Bistrita infloreste mai ceva ca pe vremea lui Ceausescu Aruncata la citiva kilometri in stinga soselei ce duce de la Bacau la Roman, comuna Beresti-Bistrita se intinde sinuos pe coame de dealuri. Drumul este asfaltat pina in centrul localitatii, dar mai apoi se merge mult pe drum de tara, pe alocuri nici macar pietruit. Nu este una dintre zonele bogate ale judetului, insa casele sint aratoase, destul de ascunse privirii printre pomii plini de fructe. Ceea ce frapeaza este lipsa taranilor de pe cimp, mai ales acum, cind muncile agricole abunda. Chiar si intr-o zi lucratoare oarecare, localnicii sed la porti sau si discuta de-ale lor, iar unii mai insetati sterg cu coatele mesele de prin circiumile privatizatilor. Este o liniste nefireasca, pe care ti-o explica oricare dintre taranii ce stau adunati pe la intretaierea ulitelor. "Am treaba, cum sa nu am, dar numai prin gradina, la straturile de pe linga casa. In rest, astept sa treaca timpul si sa vina vremea recoltei. Atunci primesc griu, porumb si cartofi cit sa am pina la urmatoarea recolta", spune taranul cu palarie ponosita, asezata pe ceafa, dupa care se intoarce din nou spre ceilalti confrati pentru a pune la cale treburile politichiei. Apoi isi mai aduce aminte sa-ti spuna cum si-a dat hectarele de pamint in grija asociatiei agricole din sat, ceea ce l-a scapat de grija muncilor cele mai grele. "La inceput nu am avut incredere si am crezut ca o sa fie iar CAP-ul de pe vremuri, dar se vede treaba ca am avut mare noroc cu asociatia", mai spune taranul, dupa care iti arata drumul spre ogoarele lui, ca sa te convingi ca nu sta el degeaba in mijlocul drumului tocmai atunci cind la cimp este cel mai mult de lucru. Marea majoritate a taranilor din comuna gindesc la fel, intrucit exista nu mai putin de 665 de familii care si-au dat paminturile in grija societatii agricole Phyton, iar acum n-au de