Birocraţia-i eternă, domnilor, şi ştiu că dacă mă plîng de cea americană pre limba românească, stîrnesc hohote de rîs. Cu riscul de-a vinde castraveţi grădinarului, vă spun o poveste. Dintre toate instituţiile guvernului american care funcţionează cum funcţionează, cea pentru Imigrări şi Naturalizări este cea mai groaznică. Noi o numim kafkiană, după unul din puţinii scriitori care au devenitadjectiv. Luaţi-vă un pahar de ceai cu gheaţă şi pregătiţi-vă să fiţi oripilaţi. Povestea se numeşte Biroul Naţional de Paşapoarte . A fost odată ca niciodată un cetăţean american care a hotărît să plece în vacanţă peste hotare. Şi-a şters paşaportul de colb şi s-a dus la poştă. Oficiile poştale sînt acele locuri de groază în care şiruri lungi de oameni stau la coadă cu orele ca să-şi trimită scrisorile, obligaţi să privească pozele unor criminali înrăiţi. Lista de la FBI a celor "Ten Most Wanted" criminali stă pe toţi pereţii. Este extraordinar cum seamănă ei cu cei mai buni prieteni ai tăi. Oficiile poştale sînt nişte vestigii ale secolului XX şi vor dispărea cît de curînd, aşa că daţi buzna şi aşezaţi-vă la coadă, dacă vreţi să nu rataţi experienţa. Oricum ar fi, omul nostru s-a aşezat la coadă şi cînd, în cele din urmă, i-a venit rîndul, i-a arătat paşaportul funcţionarului de la ghişeu, care i-a înmînat un formular şi i-a spus să-l completeze, apoi să-l expedieze, împreună cu vechiul paşaport, două fotografii şi patruzeci de dolari la Biroul Naţional de Paşapoarte. Pînă acum, nimic sinistru. Coada, în sensul obişnuit, are chiar şi ceva proaspăt la noi, fiindcă în era ciber-spaţiului sînt foarte rare ocaziile cînd oameni în carne şi oase mai stau laolaltă. Cozile în America se fac telefonic şi la computer. Omul făcu după cum i se spusese: s-a fotografiat, a completat formularul, şi-a băgat paşaportul într-un plic şi l-a trimis la Biroul Naţional de Paşapoarte. Apoi a a