Sfîrşit de secol. Şefii de la noi au o lege fundamentală: Codul muncii RSR (Legea 10 din 23 noiembrie 1972). "Exploatarea omului de către om desfiinţată", "toţi pentru unul, unul pentru toţi", "relaţiile între muncitori sînt de colaborare, întrajutorare şi respect reciproc". "Oamenilor muncii le e garantat dreptul de a participa efectiv la conducerea vieţii politice, economice şi sociale. Adunarea generală a oamenilor muncii e forma superioară a conducerii colective, prin care oamenii muncii participă organizat la conducerea activităţii social-economice. La selecţionarea şi promovarea cadrelor, colectivul de muncă are dreptul să-şi spună părerea, astfel încît să fie repartizat omul potrivit la locul potrivit." La încadrarea în funcţie a conducătorilor de unităţi şi a altor cadre de conducere stabilite de ministere, celelalte organe centrale, în contractul de muncă se vor cuprinde: angajamentul şi răspunderea acestora de a păstra, apăra şi valorifica la nivel superior bunurile încredinţate, de a restitui la termenele şi în condiţiile legii valoarea mijloacelor materiale pe care statul le-a pus la dispoziţie colectivului de muncă pe care-l conduc, de a lua măsurile necesare pentru introducerea tehnicii noi şi a tehnologiilor avansate şi creşterea eficienţei economice a întregii activităţi. Apoi, şefii, azi numiţi manageri, pe ici pe colo,
se luptă şi după Legea 66 din 1993, a contractului de management, acolo unde societatea comercială e la stat 50%. "Contractul-acord prin care o persoană juridică ce desfăşoară activitate economică, ca proprietar, încredinţează unui manager organizarea, conducerea, gestionarea activităţii sale, pe baza unor obiective şi criterii de performanţă cuantificabile, în schimbul unei plăţi." Calităţi: capacitate de exerciţiu deplină, experienţă în domeniu sau pregătire profesională, referinţe profesionale favorabile. Nu sînt manager