Stimată doamnă astroloagă, Nu v-am mai scris de cîteva luni bune, deşi motive şi îndemnuri pentru a mă aşterne pe hîrtie am avut, dar le-am reprimat, după scurte dezbateri interioare. Nu-mi place să cicălesc pe cei la care ţin, iar la D-voastră - chiar necunoscîndu-vă, ba chiar din această cauză - ţin cu deosebire; citindu-vă zilnic, suport liniştit să fiu ridiculizat de oameni nu mai puţin apropiaţi care au, faţă de mine, un incomensurabil avantaj al raţionalităţii şi seriozităţii. Cei mai blînzi - cînd mă văd deschizînd ziarul unde semnaţi şi mă duc glonţ, înaintea oricărei ştiri de pe-a 'ntîia, la rubrica D-voastră - mă fac de neserios; de mult nu le mai răspund ce trebuie: un ghicitor în astre e cu mult superior oricărui editorialist cititor doar în dezastre. Cei mai duri mă fac de idiot, acest cuvînt căpătînd un nou avînt, dacă mai era nevoie, de cînd în presa germană, atît de sobră, echipa lor naţională de fotbal, o legendă mai vie decît Hagi, a putut fi numită: "idioţii Europei". Cineva mi-a explicat că apariţia unei asemenea injurii, la nemţi, e o dovadă a forţei cu care România şi presa ei extraordinară pătrunde în Occident, contaminîndu-l cu vocabularul ei "verde în faţă"... Dar să nu mă abat, să nu mă extind european. Dacă am luat azi hotărîrea să vă scriu, n-o fac - ca altădată - pentru a vă transmite unele angoase ale Scorpionului care sînt sau diverse observaţii stilistice de care văd că aţi ţinut seama într-un mod straniu, abandonînd adică orice căutări de frază şi expresie, trecînd decisă la o lapidaritate eficace, de telegrafistă, care - nu o neg - poate produce şi ea un efect de stil şi de fior. Vă scriu sub semnul unei urgenţe - cum ar formula un amic de-al meu, unul din ultimii meşteri români în eleganţa frazei, pe care-l citez numai pentru că e dintre acei care, cunoscîndu-mi pasiunea hororscopică nu mă face nici de idiot, nici de neserios