Ernesto "Che" Guevara nu era un om care să stea locului. Odată încheiată revoluţia cubaneză, proaspătul ministru al economiei nu şi-a găsit liniştea. Batista fusese alungat, iar adversarii comunismului umpleau puşcăriile. Cei norocoşi. Prietenii lui Che susţin că nu avea noţiuni de economie, dar că nici nu le considera necesare. Îi ajungeau principiile de bază - proprietatea privată trebuie abolită, în rest lucrurile merg de la sine, oamenii muncii au nevoie doar de o conştiinţă înaintată. N-avea să fie aşa, dar asta-i altă poveste. În 1964, Guevara a dispărut brusc de pe scena politică de la Havana şi existau temeri că şi comunismul cubanez începuse să-şi ronţăie copiii, la fel cum se-ntîmplase la Moscova sau în China. De fapt, Guevara plecase în Congo, ca să facă singurul lucru la care se pricepea - revoluţia. Jurnalul său, tipărit acum la Harvill Press, The African Dream: The Diaries of the Revolutionary War in Congo , este tradus după manuscrisul aflat în colecţia personală a lui Fidel Castro. Luminează un episod nu prea cunoscut şi explică, oarecum, fascinaţia care l-a însoţit pînă azi pe Che. Dar este un jurnal al dezamăgirii.

Liderii cubanezi voiau să ajute la înlăturarea regimurilor coloniale din Africa şi să deschidă un al doilea front împotriva imperialismului economic yankeu. Retragerea belgiană din Congo lăsase în urmă un vid de putere, iar asasinarea liderului pro-comunist Patrice Lumumba făcuse ca speranţele într-un comunism african să pălească. Îi luase locul Moise Chombe, printr-o lovitură de stat orchestrată de CIA, care proteja (cu mai puţină discreţie decît azi) interesele americane într-o zonă super-bogată în aramă, cobalt şi uraniu. La o întîlnire cu un alt campion al naţionalismului luminat, preşedintele egiptean Nasser, Guevara i-a mărturisit că va pleca să lupte în Katanga. Nasser l-a sfătuit să nu încerce să devină vreun nou T