Presa, de cînd, în timpurile moderne, a luat naştere a făcut politică, adică a discutat, critic, treburile cetăţii. Pentru că, care altul este rostul presei decît să comenteze preocupările cetăţii? La noi a apărut tîrziu, prin 1840, prin Dacia literară care a şi fost repede suspendată de cenzură. Curierul lui Heliade Rădulescu durează mai mult. Cît priveşte gazetele transilvane ale lui George Bariţiu (şi, apoi, ale altora), ele o duc într-o continuă dispută, naţională, cu cenzura maghiară, acoperindu-se de glorie pentru apărarea drepturilor politice ale populaţiei româneşti subjugate.

Treptat, paralel cu formarea partidelor politice, apar şi gazetele de partid. Românul lui C. A. Rosetti apare în 1857, e interzis şi reapare, imediat după detronarea lui Al. I. Cuza, în februarie 1866, devenind ziarul intereselor grupărilor liberale ce se vor constitui în partid în 1875. Ziarul lui C. A. Rosetti e unul de partid, apărînd, cu o anume independenţă relativă, politica Partidului Liberal, pînă a intrat în conflict cu el, din 1883-1884, devenind, din 1884, un ziar propriu al lui C. A. Rosetti, Partidul Liberal întemeindu-şi ziarul Voinţa naţională. Timpul, ziar al grupărilor conservatoare (partidul se va întemeia în 1880), cu preponderenţă al celei conservator junimiste. Din 1877 devine redactor, aici, M. Eminescu, apărînd, şi el, doctrina junimistă cu o marcată independenţă în atitudine, respingînd, în 1882, 1883, colaborarea dintre liberali şi gruparea politică junimistă. De aceea i s-a luat, în 1881, demnitatea de director şi de nu s-ar fi petrecut boala lui, izbucnită la sfîrşitul lui iunie 1883, curînd, poetul gazetar ar fi rămas, probabil, şomer, pentru că în martie 1884 Timpul dispare, fuzionînd cu ziarul Binele Public, formînd gazeta România. Cum se ştie, în epocă, Eminescu a dus o neîmpăcată polemică ideologică cu Românul lui C. A. Rosetti. Privind lu