Amazon.com a împlinit cinci ani!
Aş fi putut să jur că are cel puţin o mie. Căci cam de vreo mie de ani tot vorbim despre el. Am amintiri ceţoase despre vremurile de dinainte de Amazon. Lumea era cutreierată de uriaşi precum Bethlehem Steel. Oh, da, erau computere şi în zilele acelea, dar erau masive, cam ca maşinile de spălat, şi funcţionau mai mult ca maşini de scris şi abace. Nu erau, ca azi, portale prin care să poţi sări dintr-o lume în alta. Ia gîndiţi-vă! Să sari în maşina ta de spălat şi să te trezeşti pe altă planetă. Păi, se poate? Desigur, exista Internet şi înainte de Amazon, dar oamenii îl foloseau ca să schimbe între ei gînduri şi misive. Apoi veni Amazon şi porţile raiului, care în America poartă numele de "Shopping", se deschiseră pentru toţi muritorii.
Şi în zilele de dinaintea Amazonului existau mari averi, dar îţi lua ani buni ca să le strîngi. Gîndiţi-vă la Aristotel Onassis! Avea flote de vase şi iahturi şi insule şi pe Jackie, dar cînd a murit de abia dacă valora şase sute de milioane de dolari! I-a luat o veşnicie ca să ajungă bogat. Şi nu-i numai asta, dar păstra toate profiturile pentru el şi nu şi-a transformat afacerile în companii publice. Comparaţi-l cu Jeff Bezos, care valorează două sau trei miliarde de dolari, depinde ce fel de zi e pe Street! Jeff este proprietarul lui Amazon, compania despre care oamenii spun cu mîndrie că nu aduce profit, dar tot ei spun: ei, şi ce?, nouă ne place Amazon! Amazon place la milioane de oameni pentru că ei cu toţii deţin o particică din el, dimpreună cu Jeff, numai că partea lui Jeff e ceva mai mare, de aia şi este el atît de bogat.
Îl cunosc pe Jeff. Îi plac toate astea, Doamne, ce-i mai plac. Amazon este cea mai mare librărie din lume, dar Jeff a început să vîndă cărţi pentru că, din p.d.v. al contabilului, era marfa cea mai uşor de manevrat în ciberspaţiu. Strălu
