Ultimul număr al revistei Lettre Internationale nu este deloc unul "de vară". Cele cîteva grupaje tematice - dedicate moralităţii intelectualului implicat politic, jazz-ului sau Mafiei - sînt mai grav şi mai tranşant tratate decît ne-au obişnuit alte reconsiderări contemporane, de la noi sau de aiurea.

Era firesc pentru o chestiune atît de arzătoare şi de des reluată în ultimul timp, ca aceea a colaboraţionismului intelectualilor, normal pentru aberaţia la care a ajuns implicarea politică în Mafia italiană, dar mai puţin previzibil pentru evocarea cîtorva, legendari, jazzmani.

Probabil, dacă va apărea la noi, cartea sociologului Mark Lilla, profesor la Universitatea din Chicago, va fi un best-seller; el corectează (ca, mai devreme Pascal Bruckner într-o recenzie foarte nimerit reluată de redacţie, ca notă la fragmentele din Lilla) soap-opera Elzbietei Ettinger despre legătura lui Heidegger cu Hannah Arendt. Se pare că într-adevăr "copilul fenomenologic al lui Husserl", nu doar denunţa din proprie iniţiativă, refuza să conducă tezele studenţilor evrei, sau scria false recomandări (în fapt denunţuri mascate), ca aceea făcută lui E. Baumgarten, dar nu a mişcat un deget nici măcar pentru a împiedica eliminarea lui Husserl de la Universitate. Un antecesor ilustru pentru oportuniştii secolului, fie ei roşii sau verzi.

Paginile din roman(ţ)ul intelectualului cuprind şi o

discuţie pe tema iertării între Jacques Derrida şi Michel Wieviorka, editorul revistei Le Monde des Débats , un epistolar cel puţin surprinzător, între Susan Sontag şi romancierul japonez Kenbzaburo Oé, despre cum renasc poncifele în cele mai ascuţite minţi contemporane, şi un excurs ironic-conciliant al istoricului A. Cioroianu în lumea "stahanovismelor intelectuale de altădată".

Extrem de interesante sînt şi evocările lui Duke Ellington, Miles Davis