Mihai ZAMFIR
Educatie tarzie
Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Cartea Romaneasca de proza“, Bucuresti, 1999, 264 p., f.p.
Mihai Zamfir – autorul romanului Educatie tirzie (2 volume) – este o personalitate culturala complexa: doctor in litere (titlu obtinut in Franta), a functionat ca profesor la Universitatea din Lisabona (1972-1975), iar dupa 1990, ca profesor-invitat la Lisabona si Brasilia. Specialist in stilistica, istorie literara si literatura comparata, Mihai Zamfir este autorul unor studii literare de referinta, activitate editoriala completata de un numar considerabil de studii stiintifice, articole publicate in principalele reviste romanesti si in strainatate.
Precedat de Poveste de iarna (1987), Acasa (1992), romanul Educatie tirzie, caracterizat de autorul insusi, in motoul de la primul volum, aparut in 1998, drept „o explicatie sentimentala de cenusa“, este dedicat „umbrei auguste a lui Flaubert“. Aceasta indicatie, ludica sau nu, este revelatoare din mai multe motive: pentru ambii autori, intimplarile concrete ale realului reprezinta puncte de plecare ale unei aventuri artistice care se vrea obiectiva.
Dar exigentele „discursului stiintific“ flaubertian, tonalitatea expozitiva impersonala sint convertite in romanul lui Mihai Zamfir in perspectiva autobiografica, confidenta, intens participativa. Reminiscenta obiectivitatii exista in utilizarea persoanei a II-a singular (consacrata de Michel Butor), marca a adresarii protagonistului catre sine insusi intr-un solilocviu adresat si a unui narator exterior sferei personajelor, dar care uzeaza de aceeasi formula. Cele doua procedee includ implicit in situatia conversationala creata si persoana a III-a, lectorul, plasindu-l in proximitatea evenimentiala. Aceasta formula romanesca este, alaturi de perspectiva temporala, elementul inovator la nivelul constr
