Marta PETREU
Un trecut deocheat sau „Schimbarea la fata a Romaniei“
Biblioteca Apostrof, Colectia „Ianus“, Cluj, 1999, 440 p., f.p.
Profesionalismul Martei Petreu este impecabil. Indiferent de ce intreprinde lidera Apostrofului – fie ca scrie poezie, redacteaza revista, editeaza carti sau lucreaza pe teme de filozofie si de logica manierista, moderna –, nu ai cum sa nu pleci fruntea in fata valorii, chiar daca autoarea Poemelor nerusinate nu e o persoana cu care sa fie usor de lucrat – dimpotriva. Ascunzind, in interstitiile unei personalitati mature transante, directe, neconcesive, umbra jucausa a unui copil rasfatat, solicitind sagalnic protectie, Marta Petreu e unul din cei mai siguri oameni pe care-i are in acest moment cultura romana, prin exemplaritatea energetica a optiunilor sale si prin perfectiunea textelor pe care le incredinteaza circuitului public. Linia majora a poeziei romanesti de acum coboara din Angela Marinescu, trece prin volumele Martei Petreu sau ale Magdei Carneci, si se duce mai departe, spre psihismul vizionar al lui Judith Mészáros, atingind in treacat alte personalitati si carti, unele cu iluzorii veleitati de primogenitura. O viitoare istorie a presei culturale postrevolutionare nu va putea omite Apostroful (si seria de carti din Biblioteca Apostrof, complementara), din care tandemul Marta Petreu-Ion Vartic au facut nu numai un pol al normalitatii spirituale clujene in vreme de seceta prelungita, derizorie, ci si o instanta majora de recuperare culturala a unor valori autentice, multe dintre ele fiind resuscitate prin intermediul unor documente la care nimeni nu a avut, pina acum, acces.
Putini stiu ca Sfirsitul istoriei al lui Fukuyama s-a tradus pentru prima oara in romaneste, integral, in Apostrof; ca numele lui Evelyn Underhill a aparut tot aici, intr-un climat usor jenant pentru adulatorii
