Apărută în Franţa anul trecut, Tirania comunicării de Ignacio Ramonet este tradusă, prompt, şi la noi (editura Doina). Redactor-şef la Le Monde diplomatique , Ramonet se înscrie în aşa-numita "stîngă a stîngii", de orientare violent anti-americană şi anti-liberală. Ca şi Pierre Bourdieu sau Serge Halimi (şi ei traduşi în româneşte), Ramonet vede în mass-media de astăzi un nou "opiu al popoarelor". Manipularea, dezinformarea, intoxicarea sînt, în viziunea acestor autori, potenţate de avîntul tehnologiilor; în plus, concurenţa acerbă şi primatul rentabilităţii ar fi încurajat mimetismul mediatic, circularitatea informaţiei şi, în ultimă instanţă, minciuna premeditată, efect al căutării cu orice preţ a senzaţionalului.

Cea mai mare parte a observaţiilor din Tirania comunicării nu sînt noi; au fost făcute, uneori cu ani buni în urmă, de U. Eco, Guy Debord, Jean Baudrillard,

P. Breton, Paul Virilio, R. Kapuscinski etc., etc. De altfel, cartea e, în mare măsură, un colaj de citate. Ceea ce ridică (primele) semne de întrebare este faptul că autorul alege citatele şi exemplele în aşa fel încît vizează doar anumite ţinte; mai precis, e vorba de societatea aşa-zis ultra-liberală şi de mass-media occidentale.

Să luăm subcapitolul intitulat "Fotografii trucate". Sigur că tehnicile digitale fac acum posibile tot felul de modificări şi simulări. Ce relevanţă are însă exemplul unei fotografii din Paris Match , din aprilie 1998, unde Caroline de Monaco şi Ernst de Hanovra apar alături, deşi în fotografia originală între ei se afla o prietenă, "ştearsă" din imagine? Acest gen de trucaj are, vai, o lungă tradiţie. Toate fotografiile cu Birourile Politice ale partidelor comuniste din est au fost "retuşate" de-a lungul anilor, făcîndu-se să dispară figurile indezirabile. Fotograful oficial al lui Stalin, Evghenii Khaldei, a povestit cum a "aranja