Am fi desigur contrariaţi dacă am citi într-o zi un enunţ ca acesta: "Se afla în criză de timp. Astăzi programul lui era full. N-apucase încă să răspundă mesajelor de pe robot, fiindcă mobilul suna mereu. Spera ca, între două e-mail-uri şi rezolvarea unor faxuri urgente, să navigheze puţin şi pe Internet. Fiindcă se grăbea, el se sui din fugă într-un tramvai cu cai". Am presupune că e vorba de o glumă copilărească. Şi totuşi, acest enunţ ar putea rezuma destul de exact o dilemă de ritm la care trebuie să facem faţă. În momentul actual, modelul normalităţii şi al dezvoltării necesare şi suportabile pare că se află mai mult în trecutul relativ îndepărtat decît înainte. Iar ca să progresăm spre societatea modernă, pentru prima oară în istorie ar trebui să ne întoarcem la ceea ce, vreme de jumătate de veac, ni s-a spus că ar fi datat, depăşit, demodat: economia de piaţă, iniţiativa privată, libertatea de expresie şi de opinie proprie. Pentru tineri, în special, nu viaţa pe care au dus-o părinţii trebuie imitată şi continuată, ci viaţa bunicilor, acele personaje "retro" spre care mulţi nepoţi privesc cu tandreţe amuzată. S-ar părea că ei au trăit de fapt cum se cuvine. Fiindcă aşa s-a întîmplat, fiindcă aşa au ales? Despre ritmuri, diferenţe, şi adaptări stăm de vorbă cu Ştefan Pop, inginer specialist în construcţii civile, care astăzi lucrează ca manager într-o firmă de publicitate.

Ritm, celulare şi sărăcie

Stimate Ştefan Pop, în ce ritm lucraţi zilnic?

Într-unul în care-mi convine perfect. Într-un ritm de confort interior, ce-mi menţine cheful de lucru şi de progres profesional. Cred că lucrurile se condiţionează, dealtfel. La firma D'Arcy, unde sînt account manager in public relations...

Cum nu sîntem obişnuiţi cu limbajul acestei profesii, preferăm traducerea.

Altfel spus, administrez un proiect sau nişte proiecte ap