Directorii mei
M-aţi făcut să meditez la relaţiile mele cu diverşi directori, şefi, şefuleţi, cu care am avut treabă de cînd mă ştiu (1/2 secol).
În liceu am avut un director, poreclit Piramidon (cine mai ştie de ce). Avea obiceiul să-şi facă găuri în uşile claselor şi să pîndească "neobservat" orele la care, oficial, nu asista. O dată, dirigintele nostru, Sima (tot un şef, dar unul iubit) s-a furişat pe lîngă perete pînă la gaura cu pricina, în care a înfipt, brusc, un creion. După care a deschis (stil "smuls") uşa şi l-a întrebat pe Piramidon, care se ţinea de ochi, "n-aţi văzut vreun măgar de elev care îmi deranja ora pîndind prin gaura cheii?".
Din '73 am trecut eu pe poziţia lui Sima. În 27 de ani de profesorat am avut 13 directori, dintre care una în două "guvernări". Pe unul singur, dintre toţi, l-am putut respecta: pe cel care a făcut ulcer şi şi-a dat demisia. Imediat după acel gest istoric, l-am auzit spunînd: "Ce ţară de c...t mai e şi asta, unde poţi cumpăra un director de liceu cu un pachet de unt şi un pui de gostat?!"
Vorbe memorabile de-ale directorilor mei:
- primul: "Am muncit o oră întreagă să demolez omul de zăpadă pe care aţi îndrăznit să-l faceţi cu mătura statului";
- acelaşi: "Nu citesc, că n-am nici o carte începută";
- al doilea: "În faţa şefului şi în spatele calului să nu stai, că dă cu copita";
- "Te superi că-ţi bag vină? Păi d-aia mă plăteşte statul!" (mergînd pînă la a-mi tăia o oră ca şi cum n-aş fi ţinut-o, în momentul în care eram singura prezentă pe tot coridorul);
- alta "Impertinento!" - într-o duminică dimineaţa, la o şedinţă în timpul căreia golise, într-un gest isteric, un dulap despre care crezuse că era al meu;
- "Nu-ţi place la mine la şcoală? Las' c-o să am grijă de tine din toamnă!" (asta din partea
