Avîndu-l în faţă pe cel ce a fost scriitorul Radu Albala,

care, cînd nu-şi găsea papionul,

ibricul de cafea, papucii de casă, îi întreba tandru:

"Unde v-aţi ascuns? Răspundeţi!" Fără să doresc a-mi impune cuiva entuziasmul - ce mai produce azi entuziasm? - nu pot să-mi ţin secret urletul interior de uimire şi satisfacţie combinat cu un scurt hohot de rîs în clipa cînd, la orele 914 ale zilei de 9 august 2000, am citit următoarea ştire transmisă de France Presse: "Compania belgiană de cercetare «Starlab» a anunţat crearea unei haine inteligente, capabile a memora şi identifica diferite obiecte ale purtătorului căruia, în caz că le uită sau îi sînt furate, îi atrage atenţia. Prima versiune experimentală a noului tip de haină are mai multe compartimente prevăzute cu buzunare închise de fermoare conectate la un procesor ascuns în căptuşeală." Fără să mă simt jignit dacă voi fi receptat doar cu un surîs - în numeroase negocieri sufleteşti, accept să cedez din entuziasm pentru un surîs - afirm că această vestă, în ochii mei de marxist nuanţă Groucho, este bulversantă, puţin lipsindu-i să devină revoluţionară, cum a fost cazul blugilor în viaţa omenirii. În primul rînd, fiindcă de ani de zile, cu un defetism de care azi îmi este ruşine, am renunţat să mai cred în înfăptuirea basmelor; ca un prostălău oarecare, le-am asimilat cu utopiile şi ideologiile, dîndu-mă deştept, lucid şi cuminţit, în sensul stabilit, odată, demult, fixat bine şi nociv în oase, de către un înalt activist de partid care scrisese clar pe colţul unui memoriu al meu de şomer ideologic solicitînd un post la un ziar de uzină: "mai întîi să-şi scoată gărgăunii din cap!". Acest activist era celebru pentru maxima severitate cu care impunea formula sa de viaţă, de propagandă şi agitaţie: "să se pună capăt basmelor cu cocoşul roşu!". Mi-a rămas expresia ca stronţiul în organism, după u