Întoarcerea la vorbitul româneşte în jur e întotdeauna dătătoare de puteri. Numai cine a făcut, cu anii, experienţa trăitului în care oricărei vorbe în limba de toate zilele i se adaugă tăcerea stingheră în a ta, iar vocile şi cuvintele celor din jur, indiferent de ce-ţi spun, te neagă zdrumicat clipă de clipă, ajunge conştient de înviorarea pe care o trezeşte în noi simplul fapt că "afară" se vorbeşte la fel ca înăuntrul nostru, într-un zvon viu care spune: eşti acasă, te ştim, ne ştii, vorbitul continuă, mai mult sau mai puţin acelaşi, de cînd te ştii pe lume şi aşa va fi mereu. Pe fondul acestei exultări se aşază apoi polenul sau zgura impresiilor mărunte. Căci eşti, în continuare, şi ce ai devenit prin plecare: un vorbitor insomniac, atent la vorba din jur, confruntînd-o vigilent cu a ta, chiar dacă de data aceasta diferenţele între cele două ar putea fi considerate neglijabile şi ţi-ar fi, în principiu, îngăduită destinderea. Cel mai puternic am reacţionat şi reacţionez la noua colonizare lingvistică pe care o traversăm de zece ani, cu uşile de magazin pe care, în loc de "Trage" sau "Împinge" sau, şi mai bine, nimic, că doar ştim cu toţii cam ce e de făcut cu o uşă, scrie "Push" şi "Pull", anunţurile "De închiriat" care s-au preschimbat trainic în "For rent", ţigăncile care nu mai vînd floricele, ci "popcorn", zidurile caselor pe care se lăţesc urîţitor reclamele naturalizate de Coca-Cola, articolele de ziar în care se vorbeşte de "trends"-uri sau "clustere industriale", cînd am avea la îndemînă cuvintele "tendinţe" sau "aglomerări (reţele) industriale" etc. S-ar putea înmulţi exemplele, dar cum scriu pentru cei de acasă, nu cred că e necesar. La Bucureşti, oricine poate continua lista cu uşurinţă. Spun colonizare lingvistică întrucît, prin abuzul de împrumuturi care nu "vînd" mai bine produsele şi conceptele, nici nu sporesc prestigiul verbal al adresanţ