Aminteam, în numărul trecut, despre lipsa schimbărilor de fond pe litoral; şi despre, pe de altă parte, plăcuta inventivitate (fie ea şi kitsch) a textului şi imaginii. De la vederile de pe tarabe şi inscripţiile de pe tricouri, continuînd cu versurile şlagărelor hip-hop şi lăutăreşti şi pînă la denumirile de firme, litoralul e o antologie de texte - radiografii. Vederile nu mai sînt cele clasice, cu apus de soare pe mare sau hotel Amfiteatru. Ele întrupează, acum, un obiect sau altul şi mai toate au texte. Obiectele sînt, în general, cele pe care te-ai aştepta să le găseşti la mare: scoici, umbrele, inimi de nisip, un capucino, trupuri goale... Din seria celor mai puţin aşteptate fac parte, printre altele, o banană şi două portocale, un mobil, o cutie de conserve goală... Neaşteptate doar la prima vedere, pentru că pe mobil sînt pozate două "tipe bine", în cutia de conserve se găseşte nisip, pe care stă scris, cu degetul, "I love you"; semnificaţia bananei şi a celor două portocale e evidentă (de altfel, pe litoral s-a născut un adevărat cult al Bananei - te poţi plimba, pe mare, cu banana gonflabilă, drept premiu pentru nu ştiu ce...). Textele însoţitoare evoluează de la neutre şi romantice la aluziv-obscene: "Salutări de sub umbrelă"; "Eşti picătura ce-mi lipseşte" (pe inima de nisip); "Pentru tine, de la mare... o banană şi două portocale. P.S.: N-am avut bani de salată de fructe". Vederile care şi-au păstrat formatul clasic nu duc, nici ele, lipsă de text: una dintre ele ne oferă, scris cu litere duble colorate cu imagini din staţiuni, cuvîntul "pupic" - lansat, de altfel, cu conotaţia lui greţos-diminutivală cu tot de un şlagăr al formaţiei feminine Exotic ("Dă-mi un pupic"). Cuvîntul în cauză şi-a permis să ia locul, consacrat, mult timp, numelor de staţiuni. Culmea imaginaţiei de carte poştală o reprezintă vederile cu... Ceauşescu.

Acesta a fost