Cel mai frumos lucru dintr-o vară petrecută la Bucureşti e teancul de cărţi de pe noptieră. Poate de aceea Humanitas a lansat o nouă colecţie - Cartea de pe noptieră. De ce a debutat ea cu un belşug de cărţi japoneze, e mai greu de înţeles - probabil în ideea că misterele orientale atrag curiozitatea şi că, la urma urmelor, o călătorie spirituală poate înlocui cu succes una adevărată. Consolarea pentru cine nu are bani să plece într-o călătorie reală e chiar eficientă. în fond, ce înseamnă călătoria? Deschidere, dar şi continuu refuz de sine. La un moment dat, fericirea vine din propria acceptare. Singura călătorie valabilă e aceea pe care omul o face înăuntrul său.

Numele japonezilor "lansaţi în bloc" de noptiera Humanitas - Yasushi Inoue, Yasunari Kawabata, Yukio Mishima - sunt deja clasice şi riscul de a speria cititorul în vacanţă cu prea complicate simboluri se atenuează. Romanele - reeditate şi, de altfel, traduse în numeroase limbi de circulaţie - au făcut deja faţă răbdării apusene, au adică acea alertă curgere care poate capta atenţia unui european obişnuit cu acţiunea. Toate titlurile autorilor de mai sus sunt deja în bagajul cu perle al călătorului de la începutul mileniului al treilea (Puşca de vânătoare, Vuietul muntelui, După banchet, Frumuseţe şi întristare, O mie de cocori), dar poate că Templul de aur de Yukio Mishima stă deasupra tuturor romanelor orientale citite nu numai pentru ficţiune, ci şi pentru cunoaştere de sine.

O poveste iniţiatică, trăită de un tânăr japonez, fiul unui preot de ţară, suferind din lipsa de legătură dintre lumea exterioară şi cea interioară: chiar şi din punct de vedere fizic (o bâlbâială era permanentul obstacol dintre cele două lumi). Din când în când, templul de aur din Kyoto apare - în realitate sau doar în imaginaţia învăţăcelului - proiectat ca o uşă batantă care lasă să circule aurul-lumină