Mă adresez revistei România literară, fiind vorba de o problemă literară - şi nu numai. Dar şi pentru că nu am cunoştinţă (cînd redactez aceste rînduri) de nici un fel de reacţie, venită dinspre Banat, la această gravă chestiune. Ce-i drept, bănăţeanul este tot atît de tolerant, pe cît este de exigent şi nu-şi pune mintea cu oricine... Şi totuşi!
În suplimentul ABC, nr. 18 (comentat şi în R.l. nr. 25/2000, la rubrica "Revista revistelor", cu ironică necesară distanţare), sub semnătura lui Nicolae Iliescu apare următoarea afirmaţie, care nu este numai o enormitate, ci, în primul rînd, gestul agresivei inculturi: "Să meargă (Mircea Mihăieş - n.n) în Banatul lui de unde în ultimii cinci sute de ani nu a ieşit decît Lenau!"
Mai întîi, că Banatul nu este doar al celui vizat şi insultat de N.I., ci, încă, atît geografic cît şi spiritual, al ţării în care trăieşte şi autorul respectivelor infamii. Apoi, să admitem (deşi ne este foarte greu, dacă nu de-a dreptul imposibil) că N.I. n-a învăţat la şcoală şi n-a auzit pînă acum(că de citit nici nu poate fi vorba!) de Mihail Halici-fiul (autorul primei Ode în limba română, la 1674, scrisă în hexametre şi pentametre, în care toate cuvintele sînt de origine latină!), de Nicolae Stoica de Haţeg (ultimul mare cronicar al românilor), de Paul Iorgovici, cu opera de pionierat în lingvistica noastră (Glosarul în patru limbi... şi Observaţii de limbă rumânească, 1799) de Corneliu Diaconovici, autorul primei Enciclopedii a românilor (cu mai mult de 37.000 articole, apărută în trei volume, 1898-1900-1904), ori de Ludwig Vinzenz Fischer, traducătorul dintîi al Luceafărului (Der Abendstern) în limba germană, apărut în cea dintîi revistă românească pentru uzul străinilor, Romänische Revue (editată tot de Corneliu Diaconovici, între 1886 şi 1894), ori de interbelicii Virgil Birou, cu al său roman Lume fără cer), Pavel Bellu
