Autobuzul 336. Deşi nu e oră de vîrf, "maşina conservă" nu-şi dezminte porecla: aglomeraţia e sufocantă. Zi caniculară, transpiraţie, respiraţie, plictiseală. Chipuri apatice care vin de undeva, se duc undeva, frînturi de vieţi anonime ce se contopesc întîmplător, suspendate între drumuri anoste. Încremenesc atîrnată de o bară şi observ. Lîngă mine, doi puştani cu feţe şmechere şi cu tricouri cu "Mike" mestecă gumă cu înverşunare. Surprind fără voie o replică: "Facem faza cu rinichiu'?" Întrebare fără răspuns. Pentru cîteva momente, linişte. Apoi o discuţie între ei, voci ridicate şi certăreţe. - ...şi zi aşa, doar cu 20 de mii de para?! Te-ai dilit?! Păi, dacă-mi spuneai mie, ţi-l dădeam cu 30... - Nu fi sucker! L-aş fi măritat şi cu 10 mii. Ce vrei? Mă las mai greu, n-am posibilităţi... Cîţiva indivizi din apropierea celor doi prind din zbor conversaţia şi devin brusc atenţi. - Şi? Acum cum te simţi? - Parfum! Mă piş la fel de bine şi cu un singur rinichi. - Parfum pă dracu'! Auzi la tine, să te nenoroceşti pentru 20 de mii... Un tip burtos, destul de tuciuriu, cu două lanţuri de aur la gît, ascultă ce ascultă şi intervine: - Îl dădeai şi cu 30, îţi zic io! Ştiu pă unu care se ocupă cu treburi d'astea. Îi scoate "afară" unde se dau mult mai bine (rîde). E nevoie de "marfă"... ăia cred că nimic din ei nu le merge bine; îi doare un picior, o coastă, o pipotă şi repede pă masa de operaţie, să le schimbe... Un bărbat prost îmbrăcat, probabil muncitor, cu o expresie posomorîtă, preia ideea: - E, românu' e mai nesimţit, suportă orice boală. Se tîrîie cu ea pîn' ce-l bagă în mormînt (tace, îşi drege glasul) Cu cît ziceai că l-ai dat? 20? E bine... Ieşi din rahat cu banii ăştia. Staţia de la Grădina Botanică. Nu coboară şi nu urcă nimeni. Autobuzul îşi continuă impasibil traseul, dar, în scurt timp, jumătate din populaţia "conservei" devine preocupată, mai pe faţă,