Locul Norilor

Noi ăştia, tot mai puţini, care manuscriem la propriu şi avem pe mijlociul mîinii drepte o bătătură profesională (marcantă ca şi pata de sub bărbie a violoniştilor), ne asumăm de multă vreme, ruşinaţi şi sfidători, anacronismul. Dar complexul desuetudinii instrumentelor noastre ne provoacă o admiraţie vecină cu uluirea în faţa posibilităţilor extraordinare ale editării computerizate şi în special ale difuzării în "reţeaua" care acoperă planeta. Cronicarul semnala prin iarnă prima revistă literară românească în variantă exclusiv electronică, NORII, editată de Ştefan Bălan. Acum, la adresa ei de pe Internet, http://sites. netscape.net/stefanbalan, sau http://www.norii.home.ro/Norii/Revista_Norii.html se poate citi nr. 2 al acestei publicaţii trimestriale, care ne confirmă bunele aprecieri iniţiale. Izvorîtă din pasiunea pentru literatură a tînărului editor, el însuşi poet şi critic, revista conţine şi de această dată literatură inedită - teatru, proză, poezie, exegeze, traduceri - toate selectate cu gust sigur. Avantajul Norilor - ce ar arăta în variantă de hîrtie ca o carte groasă - e că revista are destul spaţiu pentru a publica integral texte lungi, ce n-ar încăpea în paginile unui periodic obişnuit. Astfel, datorită lui Ştefan Bălan, am putut citi piesa Apocalipsa gonflabilă de Saviana Stănescu, lectură ce ne-a dovedit că Premiul Uniter 1999 e deplin justificat şi că numele Savianei Stănescu, alături de cel al lui Vlad Zografi, se situează în fruntea grupului (restrîns) de dramaturgi români ai acestor ani. * Pe cerul web-site-ului e destul loc şi pentru o revelaţie în proză: Adrian Alexandru (reţineţi numele, vom mai auzi precis de el), cu nuvela - sau microromanul - Hilton, de o şocantă originalitate în construcţie şi scriitură (sugerăm editorului ca, pentru fiecare autor din sumar, să insereze şi cîteva informaţii biobibliografice). Adri