I.

Ne propunem, în cele ce urmează, o explorare a simbolismului Crucii Secolului, monumentul instalat de Paul Neagu în septembrie 1997, în Piaţa Charles de Gaulle a Bucureştilor. Semnificaţia lucrării se conturează atât din confruntarea acesteia cu elemente din creaţia prealabilă a sculptorului cât şi prin examinarea relaţiei pe care sculptura o instituie în mod nemijlocit cu spaţiul real al amplasării ei.

Se poate afirma că pentru orice analiză a creaţiei lui Paul Neagu un context ideal de raportare al discuţiei îl oferă motivul CRATIMEI - bancul de lucru alegoric, aidoma unei insolite mese tripodice, ce traversează opera sculptorului, pe parcursul unui sfert de veac.

Neagu expune prima oară Cratima în 1975, la expoziţia personală organizată la Muzeul de Artă Modernă din Oxford. Aici, într-una din sălile muzeului, Cratima domină impunătoare, recuzând cu obstinaţie statutul de suport inert, îndeobşte atribuit categoriei generice a 'meselor'.

Veritabilă metaforă a creaţiei, Cratimei îi este reprodusă imaginea în sute de desene, în zeci de variante sculpturale, comportând recursul la materiale diverse: lemn, gips, fier, bronz etc. Cratima e supusă unor elaborate metamorfoze, ca şi cum sculptorul, incitat de potenţialităţile denumirii pe care i-o conferă, ar dori să îi descopere şi pună în valoare facultăţile de 'trăsătură de unire', de punte între motive, de catalizator al inspiraţiei.

Cratima-prototip e un rectanglu susţinut pe baza triunghiulară a trei picioare ca nişte cârlige subţiri, curbate la capete. "Aspectul cel mai subtil al cratimei-prototip, precizează Neagu, priveşte nevoia unui terţ nivel al formei: cerc, spirală sau sferă (ce poate lua naştere prin rotirea Cratimei). De altfel, în primele expuneri ale sculpturii, triunghiul de susţinere sau cercul generat prin rotaţie vor apare desenate pe podea.

Când