"În tot cazu'", spune bugetarul-de-la-fabrica-de-piuliţe şi tocmai bea din păhărelul cel mărunţel, plin de ţuică de acu' patru ani. "Asta, aşa-i", îi dă dreptate bugetarul-din-sectorul-public şi bea şi el din păhăruţul care i se cuvine. "Măi, măi", se miră angajatul-la-patron, şi nu mai bea din păhărelul cu ţuică, nu are timp, chiar acu' şterge masa la care stau cei trei reprezentanţi ai societăţii civile sub un măr tare bătrîn, cu scoarţa uscată. Angajatul-la-patron nu e acasă la el şi cu toate acestea nu se poate stăpîni să nu facă ordine pe masă, chit că bugetarul-de-la-fabrica-de-piuliţe, căruia îi aparţin toate de drept, nu se sinchiseşte de calitatea de proprietar al mărului, şi al curţii, şi al casei celei strămoşeşti cu care l-a înzestrat soarta. "În tot cazu'", zice el, "nu se poate face nimic"; "asta, aşa-i", îi dă dreptate bugetarul-din-sectorul-public şi iarăşi bea din păhăruţul care i se cuvine; dacă am urmări mai cu atenţie scena de sub mărul cel bătrîn şi cu producte viermănoase am putea constata cu uşurinţă faptul că bugetarul-din-sectorul-public bea mai mult şi mai des decît ceilalţi doi, păhăruţul lui mai repejor devine "vid de alkohol", vorba lui domnu' Peri, contabilul foarte gras de la sectorul de stat, vecin cu măistoriţa Vlai, soţia domnului Vlai Iustina, împletitor de mături, mic producător rămas aşa din celălalt regim. El a mai rămas ca atare şi domnul Perianowicz, producător de sifon în sticle din acelea vechi. "Tu nu vezi cum se fură peste tot", zice bugetarul-de-la-fabrica-de-piuliţe şi celălalt, bugetarul-din-sectorul-public, spune iarăşi "asta aşa-i". Pentru ca lucrurile să intre pe un făgaş cît de cît normal din punct de vedere narativ, vom nara că foarte multe ar fi de făcut, de dres, de reparat la gospodăria bugetarului-de-la-fabrica-de-piuliţe, casa a rămas netencuită din vremea cînd fusese ea ridicată "în roşu" de bunicul bug