Arhitectura care nu exista. Imaginar, virtual, utopie

Volum coordonat de Augustin Ioan, Editura Paideia, Colectia „Spatii imaginate“, Bucuresti, 1999, 180 p., f.p.

Repede ochire asupra cartii

Volumul Arhitectura care nu exista este o mica antologie de eseuri de autori romani si straini, care au ca tema comuna arhitectura vazuta nu ca rezultat al edificarii, ci ca produs al imaginatiei, ideologiei, informaticii sau efemerului. Cu alte cuvinte, arhitectura deposedata de cel mai evident atribut al ei: concretetea.

Eseul de deschidere al lui Augustin Ioan, Repede ochire asupra culturii urbane ideale, porneste de la prezenta orasului in discursul utopic si incearca sa alcatuiasca „reteta“ sau harta unui oras ideal in mentalul secolului XIX. „s…t In vremuri de schimbare radicala – revolutie, criza societala si economica – arhitectura tinde, in chip aparent paradoxal, sa faca un pas inainte. Ea devine nu doar arma preferata a propagandei, ci si, reformulind urbanul, interfata – gigantica, pretioasa, dominatoare – intre elita politica a momentului si masse.“. Arhitectul se opreste spre a-si ilustra teoria asupra Parisului post-revolutionar. Proiectele nerealizate ale unui nou oras, modern si care isi propunea sa celebreze victoria Republicii, se regasesc peste ani, asimilate si distilate, dar totusi recognoscibile, in planul Parisului elaborat de Haussman sub Napoleon III. Ironia istoriei pare sa dea dreptate eseistului: „A studia arhitectura vremilor tulburi inseamna nu o data a cerceta virtualitati niciodata actualizate, dar care vor fertiliza subteran sau explicit chipurile sub care realul se va infatisa ulterior.“

La Tombouctou, la Tombouctou…

Cel mai interesant eseu, poate si prin parfumul sau exotic sau prin pasajele care amintesc de romanele de calatorie à la Jules Verne, este Tombou