„Experimentul nu se descopera. Arta experimentala rezulta dintr-o curiozitate, dintr-o neliniste interioara, din acea tendinta de a lua formele si chiar materiile la rost, de a gindi foarte mult asupra materiilor si a spatiului, asupra calitatilor lui, pina la a ajunge la spatiul muzical, ritmuri… Arta experimentala nu poate fi un program, ci o vocatie.“ Acesta ar fi, in putine cuvinte (asa cum ii place Getei Bratescu), punctul de pornire al unei discutii despre ceea ce inseamna experimentul si arta experimentala pentru Geta Bratescu. Am pomenit, nu intimplator, de economia de cuvinte, pentru ca Getei Bratescu ii place sa lucreze cu mijloace putine, cu pauze si cu manopera redusa la esenta: „pe mine ma obosesc lucrurile grele, multe. Am facut mai demult si tapiserie. Am facut-o cu placere si intr-un fel mai original, mai altfel. Dar, la un moment dat, a fost prea mult lucru manual… M-am impacat mai usor cu o forma de arta unde fiecare gest reprezinta un act de creatie… Pentru mine este benefica o conexiune imediata intre expresia vizuala si expresia ideatica“. Materia – multa, putina – este guvernata de niste legi secrete, sau „inefabile“: „nu cred ca pot fi explicate toate lucrurile. Nu cred ca mai multa sau mai putina materie conteaza. Conteaza necesitatea. Mai conteaza si dialogul dintre elementele intregului“. Dialog ce consta in ordonarea mentala a obiectelor, printr-un procedeu in care arta fotografica are un rol revelator: „viata a pus lucrurile asa, dar eu nu mai privesc intimplator. Nu misc un deget pentru asta, pentru ca totul poate fi facut cu gindul. Structurarea mentala a lucrurilor date duce la fotografie. Fotografia: magie; prinde forma dematerializind-o. Idee si ochi“.

Curiozitate si placere a jocului

Doamna Geta Bratescu, de ce notati, la un moment dat: „imi place sa iau formele la rost“? Ce relatie stabiliti, in crea