Atacuri de vara
Vara trecuta, cam tot pe vremea asta, in iulie, pe nepusa masa, a aparut in Romania literara, sub semnatura lui Alex. Stefanescu, un atac la adresa mea. Spun „pe nepusa masa“ pentru ca relatiile mele cu echipa revistei au fost intotdeauna cordiale, iar A.S. ma trata de multi ani, ori de cite ori ne intilneam, cu laude entuziaste. Spun „atac“ pentru ca nu era un articol de critic literar, ci o izbucnire rau-voitoare, in care doua mici carti pe care le publicasem cu citeva luni inainte erau numite „brosuri de propaganda“ (!) si taxate ca „tendentioase“, dupa care A.S. transcria, fara macar sa le mai adapteze cit-de-cit, vechile acuzatii ale Uniunii Scriitorilor la adresa ASPRO. Probabil ca nici nu citise „brosurile“ (care sint in limba engleza), dovada faptul ca-mi reprosa ca „evit cu strictete“ o serie de nume de scriitori dintre care unii sint – de fapt – mentionati in interiorul „brosurilor“. Am vrut atunci sa-i raspund, insa, luat cu treburi mai importante, am tot aminat. Aveam si un sentiment de futilitate: ce rost are sa „raspunzi“ unor acuzatii cind ele sint – de fapt – false, in spatele lor stind alte motivatii, nemarturisite? Ce rost are sa spun ca micul meu Guide to Romanian Literature n-are cum sa fie „o carte de propaganda in favoarea generatiei ’80“ (nici nu folosesc termenul, am explicat si in Romania literara de ce!) cind in prima ei jumatate fac o istorie concentrata a romanului romanesc de la inceputuri pina azi, un sfert prezinta tabloul experimentalismului autohton din anii ’60-’70 (nu ’80!), iar restul e un tablou al pietei de carte de dupa caderea comunismului? Ce rost are sa restabilesc datele adevarate ale problemei cind tinta atacului e alta: „generatia ’80“, ASPRO etc. etc.?…
Si, mai ales, ce-l va fi facut pe A.S. sa ma atace asa, dintr-o data, dupa atitea elogii amicale? Inteleg din ce scrie el in ulti
