II. Eram un nor luminat de neon/poemul care se lasa cu bataie*
Calitatea perceputa a designului editorial are (am mai spus-o) drept termen de referinta media masei de publicatii: in Romania ea este atit de joasa, incit serveste drept semnal de alarma. Ne vom ocupa de citeva exemple care ne-au stat, intimplator, la indemina**.
Inger in frigider vietnamez
Trei volume cit se poate de diferite de acelasi autor, aparute in ultimii doi ani. Ideea grafica a copertei celui mai „in blugi“ dintre ele*** (si prin format si prin stil) e interesanta: fotografia alb-negru a autorului umple coperta I. Dar pagina e dezechilibrata, centrul de atentie e fortat: titlul volumului, cules pe doua rinduri in Times, e smaluit la sub 70% ca sa incapa pe torsul fotografiei, sub semnatura facsimilata.
Pagina de garda e goala; pe pagina de titlu elementele par mai mari decit pe coperta – alinierea la dreapta e inlocuita de o aliniere centrala si o repartizare in inaltime uniforma. In capul paginii, la exterior, facsimilul semnaturii si titlul manuscris dau colontitlul fix, pastrat pina pe ultima pagina – care ar trebui sa fie vacanta (contine tipografia si – modest, in corp 5 – numele tehnoredactorului). Oglinda paginii e construita in simetrie laterala – dar marginile sint inegale. Aliniate fara motiv la centru, titlurile poemelor (culese, ca si textul, in Times normal) sint neuniform rarite – la 18p – o neglijenta vizibila. Capitolul de note bio-bibliografice si cel de referinte critice au o oglinda cu sapte rinduri mai inalta: textul e aproape lipit de colontitlu. Apar, inutil, reguli tipografice suplimentare: (sub)titlurile si numele autorilor sint culese altfel decit titlurile de pina aici (verzale, grase si de alt corp). Titlurile sint aliniate central, subtitlurile – 20 mm de la stinga, alineatul e retras cu 10 mm – vestita scara
