How to Do Things with Words e o carte astazi celebra a lingvistului englez J.L. Austin, un fel de Biblie a pragmaticii moderne in care se arata cum si in ce conditii cuvintele au puterea nu numai de a denumi obiecte si actiuni, ci si de a le crea. Titlul articolului meu parafrazeaza titlul lui Austin, desi rindurile care vor urma nu vor avea aproape nici o legatura cu lingvistica, dar vor incerca sa arate cum si in ce conditii termenii onomastici sint creatori de realitate fictionala, si nu numai. Pe scurt, ceea ce ma intereseaza aici e noua editie a Dictionarului onomastic (Editura Allfa, 2000; prima editie: 1968) de Mircea Horia Simionescu, o carte tot atit de „revolutionara“ pentru proza romaneasca postmoderna ca si tratatul mai inainte amintit pentru lingvistica contextuala.

Cartea in discutie este, si ea, un tratat metadisciplinar, adica un metaroman care se ocupa de problema relatiei dintre nume, oameni si personaje cu mijloace in acelasi timp fictionale si teoretice, lexicografice si narative, parodice si serioase. „How to Do Characters with Words“/„Cum sa faci personaje cu cuvinte“ – iata care pare sa fi fost problema prozatorului tirgovistean atunci cind – intr-o configuratie embrionara ce e drept, dintr-un caiet de dictando de la virsta de 13 ani, intitulata Ce oameni, ce idei! – el s-a angajat in aceasta insolita experienta a contactului estetic cu lumea antroponimelor – fie acestea numele unor fiinte in carne si oase, fie ele numele unor simple fiinte de hirtie –, experienta urmata de analiza si relatarea consecintelor literare ale acestui contact, in forme tot atit de palpitante ca si aventurile lui Arthur Gordon Pym, personajul lui Poe, pe marile lumii.

Noua editie a Dictionarului reprezinta si textul sau integral (asa cum scrie pe noua coperta a cartii de pe care nu ne priveste, ci ne lasa doar sa-l privim un Mircea Horia Simi