Serge Daney spunea despre filmele lui Paradjanov că te fac să-ţi imaginezi cum ar fi arătat cinematograful în Evul Mediu. Poate părea un promo uşor deplasat pentru un festival de scurtmetraj al cărui îndemn publicitar e infinit mai tranşant: "un miriapod are sute de picioare, o soacră emite, în medie, două miliarde cuvinte, iar Ben Hur se-ntinde pe sute de mii de metri de peliculă..." La capătul acestui inventar de zerouri, concluzia-slogan se impunea aproape de la sine - "Siate brevi!" (adică "Fiţi scurţi!") - şi mai-mai că-ţi vine şi ţie, cronicar şi spectator la cea de-a 7-a ediţie a Festivalului Internaţional de Scurtmetaje "Capalbio Cinema", s-o respecţi şi să treci cît mai repede la nivelul următor: filmele propriu-zise. Dar nu; vă sunt dator o explicaţie; mai mult, ar fi ipocrit din partea-mi (chiar dacă mulţi şi-ar dori acest lucru) să ignor cu desăvîrşire faptul că ne aflăm într-unul dintre cele mai şic orăşele din Toscana: undeva la jumătatea drumului între Roma şi Pisa, la o aruncătură de băţ de celebra "Giardino dei Tarocchi" creată de Niki de Saint Phalle, la trei kilometri de mare şi, pentru a nu-l fi uitat pe Daney, în inima unei foste cetăţi medievale, cocoţată-n vîrf de deal. Exerciţiul de imaginaţie nu este însă complet decît în momentul în care trebuie să se întunece pentru ca proiecţiile din Piazza Magenta, "asistate" de luna de pe cer, să poată începe. Graţie acestei fabuloase mizanscene, al cărui detaliu nostalgic-neaşteptat e unduirea pînzei ecranului în bătăia vîntului serii, "Capalbio Cinema" chiar asta este: un "rocky medieval picture show" (detaliu "nesemnificativ": Magenta e numele unui personaj din Rocky Horror Picture Show!) de-un anacronism şi anatopism irezistibile.

Desigur, o să spuneţi, e încă unul dintre acele aşa-numite "festivaluri 3P" (Plajă, Petreceri, Proiecţii) în care primii 2P ocupă 80%, iar ultimul P (cel mai i