1.Omul se naşte printr-un schimb de locuinţă

din odaia amniotică trece-n odaia casei părinteşti

şi-apoi viaţa lui nu-i decît un şir întreg de mutări

odăi care-l corcolesc cu etanşeitatea lor artificială

Acesta-i fiul omului spun mobilele şi lampadarele covoarele şi tablourile

acesta-i micul monstru steril spune oglinda rotundă care înlocuieşte soarele

încă din adolescenţă ţi se dă o cameră a ta

o alveolă personală care să te păzească de natură şi de ceilalţi semeni

o făbricuţă de produs singurătate

şi-ţi începi viaţa ta făcută din mici tabieturi de apărare

devii gardianul claustrofobiei bine temperate

căci înveţi să calci pe iarbă cu nonşalanţa gînditoare a savantului

devii iubitor de flori şi copaci doar ca acompaniament

pentru vaze ori ferestre

admirator de rîuri şi cascade

trase în labirintul ţevilor de apă menajeră

dar iată îţi plac nespus de mult bărcile

bărcile în care visezi să pluteşti (n-o spui la nimeni)

ca-n nişte odăi libere şi fără nici o ţintă

2.Odăile mele cu scaune de prisos

pe care nu venea nimeni să stea

şi atunci stam numai eu pe rînd

împărţind singurătatea cu fiecare în parte

odăile mele cu ferestre mici

prin care vedeam trecătorii crîmpoţiţi

şi arborii sectorizaţi mărunt ca la radiografie

odăile mele cu aer puţin

pe care-l legumeau precum cămilele apa

din cocoaşă ca să poată străbate deşertul

odăile mele ce-mi antrenau picioarele

cu gropile din duşumea îmi stîrneau mîinile

cu varul impecabil al pereţilor

şi-mi linişteau pleoapele cu perdelele înflorate ale mamei

odăi cu cîte-un samovar stricat pe masa goală

beţivii ce veneau noaptea bătînd în uşi la întîmplare @N_P