Criticul ca amfitrion

Este o plăcere să citeşti o carte de critică literară de Ion Simuţ. Autorul este plin de solicitudine faţă de cititor. îi pune la dispoziţie toate datele necesare pentru înţelegerea "discuţiei", schiţându-i aproape de fiecare dată şi un istoric al problemei, îi explică sincer ce anume rămâne greu de clarificat, îi mărturiseşte cum a ezitat el însuşi înainte de a ajunge la o concluzie pe care să o facă publică.

Practic, din momentul în care deschizi cartea, devii oaspetele lui Ion Simuţ, care se dovedeşte a fi un amfitrion generos şi atent.

în afară de asta, mai eşti cucerit de desăvârşita bunăcredinţă a criticului. Se observă imediat că el nu face o politică literară, că pur şi simplu citeşte cărţi şi reviste şi se pronunţă asupra lor. Subiecte de multă vreme litigioase, pe care criticii bucureşteni au început să le evite, pentru că nu vor să fie consideraţi ca aparţinând uneia sau alteia dintre părţile implicate, sunt reanalizate cu candoare, sistematic şi tacticos, de Ion Simuţ. îţi vine să-ţi duci mâinile la urechi văzându-l cu câtă "inconştienţă" demontează câte o grenadă abandonată de alţii.

Volumul recent apărut, Arena actualităţii, cuprinde numeroase rediscutări ale unor subiecte explozive: Cazul Panait Istrati, Are Paul Goma talent?, Postmodernism şi gazetărie, Ce-i lipseşte criticului Gheorghe Grigurcu?, Carenţele criticii actuale, Posteritatea călinesciană, într-un nou impas, Miron Radu Paraschivescu - eretic sau cabotin?, Norman Manea: un scriitor evreu, român şi american, deopotrivă, Preţul erorilor optzeciste etc. Şi din toate, fără nici o excepţie, criticul iese neatins. Vreau să spun neatins de bănuiala că ar fi urmărit altceva decât să arbitreze corect disputa.

Atuul său este distanţa, în sensul geografic, dar şi metodologic al termenului. După cum se ştie, Ion Simuţ locuieşte