Alfred BULAI
Mecanismele electorale ale societatii romanesti
Editura Paidea, Colectia „Stiinte sociale“, Bucuresti, 1999, 266 p., f.p.
Politologia romaneasca sufera de prea multa teoretizare. Avem deja formata o scoala de stiinta politica care trateaza minunat de bine filozofia politica de la Aristotel incoace, dar care sufera in mod vital de lipsa studiilor practice. In acest context, cartea profesorului Alfred Bulai este numai un inceput, desi nu abordeaza doar o problema, nu este un studiu dedicat unei tematici anume, ci o privire globala. Cartea are meritul de a lucra cu date, cu studii, de a aduce stiinta politica de pe masa de brad a filozofului spre oamenii reali, care sint, intr-adevar, mai putin logici si clari.
Dar pentru a nu fi excesiv de entuziast voi incepe prin a evidentia doua defecte. In primul rind o usoara pedanterie a autorului. De la inceput aflam despre un anume maistru Gicu, care vrea sa-l personifice pe omul simplu de pe strada, care nu prea intelege ce i se intimpla. Autorul vrea sa se adreseze si acestui maistru Gicu, sa-l ajute sa inteleaga. De ce oare?, ma indeamna sa intreb un impuls elitist rasarit in mintea mea. O incercare de sociolog indragostit de subiectii sai, menita esecului.
Un alt exces este pedagogismul, presupunind ca Gicu chiar citeste cartea, partea teoretica a cartii, necesara intr-o asemenea lucrare, exagereaza prin simplism si metoda: „votul presupune o asemenea situatie in care alegatorii opteaza, de regula afirmativ, adica pentru o anumita personalitate si grupare. Aceasta situatie o vom numi de acum inainte, in lucrare, situatie electorala“. Dar dincolo de aceste prime pagini, cartea nu este deloc plictisitoare, chiar pentru un intelectual nespecialist, ci doar interesat de fenomenul politic autohton.
Se vede de departe sociologul de teren care intra brut in viat
