Livia Dimulescu
Femei in intersectie
Editura Premier, Ploiesti, fara an de aparitie, 104 p., f.p.
Un recent si reusit numar al Dilemei dedicat scrisului si cititului purta, pe prima pagina, un citat din Caragiale: „pentru un roman care stie citi cel mai greu lucru e sa nu scrie“. Intr-un fel, toate volumele comentate in aceste pagini nu fac decit sa se constituie intr-o hiperbolizata exemplificare si intr-o uriasa, grotesca demonstratie a acidului aforism al lui Caragiale. Cei mai elocventi sint, intr-un atare sens, cei care scriu dintr-o (proclamata) pura placere, din pasiune, in timpul liber, de obicei fara a avea si formatia necesara, cei care inca traiesc cu impresia ca orice facila cugetare pe varii subiecte asupra carora un mic demon personal ii indeamna sa se pronunte pot forma, la o adica, si materia unei carti.
Criteriul dupa care au fost selectate volumele de mai jos a fost acela al autorilor-slabi-dar-cu-un-mare-orgoliu-auctorial. Pentru ca uneori e de-a dreptul fascinant sa urmaresti cum se devoaleaza, in ce forme apare printre rinduri sau transpare unde nici nu te astepti – bunaoara, in dedicatiile mirobolante catre vreun critic, camuflind tainicele sperante de comentarii favorabile – o idee a propriei valori. O dovada a constiintei de sine pe care, mai emfatic sau mai timid, toti veleitarii o afirma. In ansamblul lor, pentru cine are rabdarea de a le parcurge, paginile autorilor alesi figureaza, printre metaforizari incontinente, geometrii simbolice si vorbe de duh, pline de bune intentii ingenue, printre stingacii si sensibilitati pubere ori ample porniri pedagogice, un profil de asa-zis creator. Unul dezirabil si pur imaginar, pentru ca pina la o atare imagine, asa cum o proiecteaza ei, autorii respectivi mai au un drum lung. Si probabil imposibil de parcurs, dupa datele pe care le prezinta. Cu toate acestea sau,
